Sechele sovietice pe plan lingvistic
Schimbarea de regim în Republica Moldova marchează, cu multă întârziere, trecerea la epoca postsovietică. Tranziţia a fost nu numai întârziată, dar, în unele privinţe, chiar inversată de către Partidul Comuniştilor, în lunga sa guvernare, desigur cu consimţământul obţinut pe cale formal-democratică din partea alegătorilor. Pe planul lingvistic, moştenirea sovietică rămâne încă dureros de vie în Republica Moldova. Trecerea la epoca postsovietică, şi chiar postimperială rusească, nu-i de conceput fără derusificarea acelor segmente ale mass-mediei, care influenţează hotărâtor mentalitatea societăţii şi nivelul ei cultural-lingvistic.
În această privinţă, ca şi în altele, situaţia din Republica Moldova rămâne cu totul nefirească, grav distorsionată la aproape două decenii, după proclamarea independenţei şi dizolvarea Uniunii Sovietice. Televiziunea de la Moscova şi multe alte canale ruseşti în audiovizual, ca şi în presa tipărită, continue să domine spaţiul mediatic din Republica Moldova. Ca vodă-n lobodă, se poate spune.
Unele interese comerciale din Republica Moldova au contribuit la menţinerea acestei situaţii. Şi pe planul politic intern, o buna parte a holdingului mediatic creat de conducerea Partidului Comuniştilor a funcţionat şi continuă să funcţioneze, în mare măsură, în limba rusă. Conducerea acestui partid, pur şi simplu, consideră mediul lingvistic rusesc drept mediul ei primar, iar mediul lingvistic băştinaş – secundar, chiar dacă legislaţia lingvistică şi Constituţia spun altceva. Este nefirească situaţia în care televiziunea de stat a Rusiei se bucură de drepturi speciale în eterul Republicii Moldova, filmele internaţionale rulează în limba rusă şi posturi de radio locale retransmit masiv în Republica Moldova programe făcute în Rusia, pentru gusturile, preferinţele şi mentalităţile din Rusia.
Această situaţie nu mai există de mulţi ani în Ucraina, de exemplu. În această ţară vecină, deşi procentajul populaţiei ruseşti e mult mai ridicat decât în Republica Moldova, totuşi, televiziunea şi filmele sunt în limba ucraineană şi publicitatea comercială, de asemenea. Ce-i drept, candidatul prezidenţial, Victor Ianukovici, promite acum să schimbe această situaţie în favoarea limbii ruse.
În Republica Moldova n-avem nici un Ianukovici, dar avem o situaţie, de fapt, mai proastă decât cea din Ucraina în această privinţă. Constituţia şi legislaţia existentă în Republica Moldova includ suficiente pârghii pentru a îndrepta situaţia. Nu-i nevoie de schimbări, cu atât mai puţin de vreun referendum asupra denumirii limbii. Reaprinderea acestei controverse, cu scindarea societăţii, n-ar face decât să îngreuneze repunerea limbii de stat în drepturile ei. Vorba ceea – numiţi-o cum doriţi, numai s-o folosiţi.
În această privinţă, ca şi în altele, situaţia din Republica Moldova rămâne cu totul nefirească, grav distorsionată la aproape două decenii, după proclamarea independenţei şi dizolvarea Uniunii Sovietice. Televiziunea de la Moscova şi multe alte canale ruseşti în audiovizual, ca şi în presa tipărită, continue să domine spaţiul mediatic din Republica Moldova. Ca vodă-n lobodă, se poate spune.
Unele interese comerciale din Republica Moldova au contribuit la menţinerea acestei situaţii. Şi pe planul politic intern, o buna parte a holdingului mediatic creat de conducerea Partidului Comuniştilor a funcţionat şi continuă să funcţioneze, în mare măsură, în limba rusă. Conducerea acestui partid, pur şi simplu, consideră mediul lingvistic rusesc drept mediul ei primar, iar mediul lingvistic băştinaş – secundar, chiar dacă legislaţia lingvistică şi Constituţia spun altceva. Este nefirească situaţia în care televiziunea de stat a Rusiei se bucură de drepturi speciale în eterul Republicii Moldova, filmele internaţionale rulează în limba rusă şi posturi de radio locale retransmit masiv în Republica Moldova programe făcute în Rusia, pentru gusturile, preferinţele şi mentalităţile din Rusia.
Această situaţie nu mai există de mulţi ani în Ucraina, de exemplu. În această ţară vecină, deşi procentajul populaţiei ruseşti e mult mai ridicat decât în Republica Moldova, totuşi, televiziunea şi filmele sunt în limba ucraineană şi publicitatea comercială, de asemenea. Ce-i drept, candidatul prezidenţial, Victor Ianukovici, promite acum să schimbe această situaţie în favoarea limbii ruse.
În Republica Moldova n-avem nici un Ianukovici, dar avem o situaţie, de fapt, mai proastă decât cea din Ucraina în această privinţă. Constituţia şi legislaţia existentă în Republica Moldova includ suficiente pârghii pentru a îndrepta situaţia. Nu-i nevoie de schimbări, cu atât mai puţin de vreun referendum asupra denumirii limbii. Reaprinderea acestei controverse, cu scindarea societăţii, n-ar face decât să îngreuneze repunerea limbii de stat în drepturile ei. Vorba ceea – numiţi-o cum doriţi, numai s-o folosiţi.