Doctrinele politice au fost desfiinţate de legile junglei şi de cele ale seducţiei electorale.
În sediul Partidului social democrat arde cu flăcări violete cazanul vrăjitoarelor. Partidul îşi alege preşedintele şi o face urmând un scenariu de telenovelă. De câteva săptămâni liderii încearcă să spele la televizor nu doar rufele partidului, ci şi creierii privitorilor.
Candidaţii la preşedinţia partidului nu mai ştiu ce figuri de balet să facă pentru a-i mulţumi pe făcătorii de regi de mucava. O luptă greoaie de şopârle care se bazează pe loviturile mortale ale cozilor şi pe zgârieturi fatale. Un dosar secret, o înregistrare privată, o fotografie compromiţătoare - nici un schelet din dulapurile liderilor nu e prea slut pentru a nu putea fi scos în public. Însuşi Ion Iliescu e indecis: să iasă din conservare şi să pună ordine în partid ori să se retragă la muzeu?
Lupta pentru puterea din PSD nu are nici o miză politică. Partidul pare, mai degrabă, un pacient supraponderal ţinut în viaţă de aparate şi inginerii. Sub lozinci şi pancarde se ascunde cu greu doar lupta pentru supravieţuire. Şi, deopotrivă, realitatea pe care cu toţii ar vrea s-o muşamalizeze: speranţa la viaţă a partidelor de stânga sau de dreapta a scăzut dramatic.
Pentru că nici Partidul naţional liberal, aflat şi el în pragul congresului, nu se simte prea bine, cu liderii săi pe care nu-i mai cuprind nici posturile şi nici sondajele de opinie. Partidele încep să difere doar prin cercurile de interese pe care le reprezintă, nu şi prin doctrine. Poate că lecţiile de viaţă ale alegerilor şi, mai ales, cea a crizei economice i-au învăţat pe toţi politicienii să fie câte puţin din toate, la momentul oportun. Să fie şi de stânga atunci când promit felii egale din tortul bugetar pentru toată lumea, rezervându-şi bucăţile mai egale pentru ei şi clienţii lor sau când îşi pun problema impozitelor progresive ca să atenueze discrepanţele dintre săraci şi bogaţi, dar să fie şi de dreapta când promit scutiri sau diminuări de taxe. Doctrinele politice au fost desfiinţate de legile junglei şi de cele ale seducţiei electorale.
Discuţiile din ajunul congreselor celor mai importante partide de pe scena politică, la putere sau în opoziţie, nu se referă la soluţii pentru criză. De altfel mare parte din criză s-a dovedit a fi doar delăsare şi nepăsare, alibi pentru derogări de la legislaţie. Informaţiile neconfirmate, bârfele, zvonurile şi datele oficiale care răzbat din straturile superficiale şi arogante ale puterii nu fac decât să sporească stupoarea postelectorală. Nu doar oamenii simpli, ci chiar demnitarii încearcă zadarnic să înţeleagă şi să aplice legile salarizării şi a pensiilor, două dintre legile care ar urma să restabilească echitatea socială.
Un alt drum infernal pavat cu bune intenţii, dar cu asfalt prost. Salariile lunii ianuarie par să fi intrat la apă, erodate de neclarităţile normelor de aplicare a legii salarizării. Şi nici pensionarii nu se simt prea bine. Se pare că principala miză a luptelor politice nu este cea doctrinară, ci controlul resurselor financiare şi mediatice. Acestea pot răspândi sau risipi iluziile, fantasmele şi perdelele de fum ale adversarilor politici. Comisia de mass-media a respins raportul Societăţii de Televiziune, pregătind terenul revocării actualului şef, pus de PSD. La urma urmei şi televizorul este un cazan al vrăjitoarelor în care pui nişte inundaţii, ceva gripe porcine şi aviare şi multă pornografie politică-în speranţa că fiertura aceasta caldă va ţine de foame şi de frig.
Candidaţii la preşedinţia partidului nu mai ştiu ce figuri de balet să facă pentru a-i mulţumi pe făcătorii de regi de mucava. O luptă greoaie de şopârle care se bazează pe loviturile mortale ale cozilor şi pe zgârieturi fatale. Un dosar secret, o înregistrare privată, o fotografie compromiţătoare - nici un schelet din dulapurile liderilor nu e prea slut pentru a nu putea fi scos în public. Însuşi Ion Iliescu e indecis: să iasă din conservare şi să pună ordine în partid ori să se retragă la muzeu?
Lupta pentru puterea din PSD nu are nici o miză politică. Partidul pare, mai degrabă, un pacient supraponderal ţinut în viaţă de aparate şi inginerii. Sub lozinci şi pancarde se ascunde cu greu doar lupta pentru supravieţuire. Şi, deopotrivă, realitatea pe care cu toţii ar vrea s-o muşamalizeze: speranţa la viaţă a partidelor de stânga sau de dreapta a scăzut dramatic.
Pentru că nici Partidul naţional liberal, aflat şi el în pragul congresului, nu se simte prea bine, cu liderii săi pe care nu-i mai cuprind nici posturile şi nici sondajele de opinie. Partidele încep să difere doar prin cercurile de interese pe care le reprezintă, nu şi prin doctrine. Poate că lecţiile de viaţă ale alegerilor şi, mai ales, cea a crizei economice i-au învăţat pe toţi politicienii să fie câte puţin din toate, la momentul oportun. Să fie şi de stânga atunci când promit felii egale din tortul bugetar pentru toată lumea, rezervându-şi bucăţile mai egale pentru ei şi clienţii lor sau când îşi pun problema impozitelor progresive ca să atenueze discrepanţele dintre săraci şi bogaţi, dar să fie şi de dreapta când promit scutiri sau diminuări de taxe. Doctrinele politice au fost desfiinţate de legile junglei şi de cele ale seducţiei electorale.
Discuţiile din ajunul congreselor celor mai importante partide de pe scena politică, la putere sau în opoziţie, nu se referă la soluţii pentru criză. De altfel mare parte din criză s-a dovedit a fi doar delăsare şi nepăsare, alibi pentru derogări de la legislaţie. Informaţiile neconfirmate, bârfele, zvonurile şi datele oficiale care răzbat din straturile superficiale şi arogante ale puterii nu fac decât să sporească stupoarea postelectorală. Nu doar oamenii simpli, ci chiar demnitarii încearcă zadarnic să înţeleagă şi să aplice legile salarizării şi a pensiilor, două dintre legile care ar urma să restabilească echitatea socială.
Un alt drum infernal pavat cu bune intenţii, dar cu asfalt prost. Salariile lunii ianuarie par să fi intrat la apă, erodate de neclarităţile normelor de aplicare a legii salarizării. Şi nici pensionarii nu se simt prea bine. Se pare că principala miză a luptelor politice nu este cea doctrinară, ci controlul resurselor financiare şi mediatice. Acestea pot răspândi sau risipi iluziile, fantasmele şi perdelele de fum ale adversarilor politici. Comisia de mass-media a respins raportul Societăţii de Televiziune, pregătind terenul revocării actualului şef, pus de PSD. La urma urmei şi televizorul este un cazan al vrăjitoarelor în care pui nişte inundaţii, ceva gripe porcine şi aviare şi multă pornografie politică-în speranţa că fiertura aceasta caldă va ţine de foame şi de frig.