Vest europenii pot şi vor să dea semnale care să încurajeze consolidarea democraţiilor periferice, inclusiv prin numirea pericolelor inacceptabile la Bruxelles: naţionalismul şi etnocentrismul agresiv, intoleranţa.
23 februarie 2000
Actualitatea românească.
„Uniunea Europeană și valorile ei”.
Un punct de vedere de Emil Hurezeanu.
Relansarea unui regim politic democrat şi pro-european în Croaţia prin noul preşedinte, Stjepan Mesić, a fost aplaudat internaţional de 40 de state şi guverne, printre care şi secretarul de stat american, Madeline Albright.
„Regimurile politice democrate şi reformiste din Europa de sud-est sunt net preferate de comunitatea occidentală în raport cu vechii comunişti sau noii populişti, amatori de experimente periferice în care accentele naţionalist-corporatiste, derivele extremiste, clientelismul şi autoritarismul au dominat portativul ani în şir”.
Schimbarea atitudinii occidentului faţă de Croaţia nu a fost surpriză. Fostul premier slovac Vladimír Mećiar a fost sistematic izolat de occident şi de Uniunea Europeană, în ciuda performanţelor ţării. Abia cu un nou premier democratic, Slovacia a fost introdusă pe lista ţărilor candidate la integrarea Euro-Atlantică.
În cazul Austriei, în perioada 1986-1992, caracterizată de preşedintele Kurt Waldheim, fost ofiţer în trupele Wehrmacht-ului ce au eliminat evrei şi partizani, Viena a fost ocolită de occidentali. Actualmente, din cauza unui lider populist cu tendinţe extremiste, Austria suferă din nou de stigmatul comunităţii internaţionale.
Şi România a făcut mai demult parte din şirul ţărilor cu probleme în înţelegerea şi aplicarea valorilor democratice. După mineriada din iunie 1990, ţara a fost radiată din lista beneficiarilor cu sprijin financiar. „Este limpede că UE pe măsură ce şi-a consolidat coerenţa economică, politică şi strategică a devenit în ultimii ani mai severă şi exigentă când este vorba de respectarea integrităţii codului său de valori de către ţările europene aspirante la integrare”.
Recent, declaraţiile PDSR anti-europene, i-au făcut pe demnitarii europeni să avertizeze asupra venirii la putere în anumite ţări din sud-estul Europei, a unor lideri cu deprinderi discutabile. „Vest europenii nu vor şi nici nu pot să determine voinţa alegătorilor la Sofia sau la Bucureşti. Dar ei pot şi vor să dea semnale care să încurajeze consolidarea democraţiilor periferice, inclusiv prin numirea pericolelor inacceptabile la Bruxelles: naţionalismul şi etnocentrismul agresiv, intoleranţa şi ceea ce în general se numeşte democratura”.
După anul 2000 aventurismul neo-comunist al anilor 1990-1996 nu va mai fi posibil. „Nici românii nu îl vor mai accepta, nici aliaţii euro-americani ai României nu vor mai accepta o derivă nouă semi-democratică. Sau o vor accepta, acţionând însă în consecinţă, adică ţinând România la distanţă. Orice îndepărtare a României de Occident, implică însă o apropiere a ţării de Rusia. Aici stă miza alegerilor viitoare”.
Actualitatea românească.
„Uniunea Europeană și valorile ei”.
Un punct de vedere de Emil Hurezeanu.
Relansarea unui regim politic democrat şi pro-european în Croaţia prin noul preşedinte, Stjepan Mesić, a fost aplaudat internaţional de 40 de state şi guverne, printre care şi secretarul de stat american, Madeline Albright.
„Regimurile politice democrate şi reformiste din Europa de sud-est sunt net preferate de comunitatea occidentală în raport cu vechii comunişti sau noii populişti, amatori de experimente periferice în care accentele naţionalist-corporatiste, derivele extremiste, clientelismul şi autoritarismul au dominat portativul ani în şir”.
Schimbarea atitudinii occidentului faţă de Croaţia nu a fost surpriză. Fostul premier slovac Vladimír Mećiar a fost sistematic izolat de occident şi de Uniunea Europeană, în ciuda performanţelor ţării. Abia cu un nou premier democratic, Slovacia a fost introdusă pe lista ţărilor candidate la integrarea Euro-Atlantică.
În cazul Austriei, în perioada 1986-1992, caracterizată de preşedintele Kurt Waldheim, fost ofiţer în trupele Wehrmacht-ului ce au eliminat evrei şi partizani, Viena a fost ocolită de occidentali. Actualmente, din cauza unui lider populist cu tendinţe extremiste, Austria suferă din nou de stigmatul comunităţii internaţionale.
Şi România a făcut mai demult parte din şirul ţărilor cu probleme în înţelegerea şi aplicarea valorilor democratice. După mineriada din iunie 1990, ţara a fost radiată din lista beneficiarilor cu sprijin financiar. „Este limpede că UE pe măsură ce şi-a consolidat coerenţa economică, politică şi strategică a devenit în ultimii ani mai severă şi exigentă când este vorba de respectarea integrităţii codului său de valori de către ţările europene aspirante la integrare”.
Recent, declaraţiile PDSR anti-europene, i-au făcut pe demnitarii europeni să avertizeze asupra venirii la putere în anumite ţări din sud-estul Europei, a unor lideri cu deprinderi discutabile. „Vest europenii nu vor şi nici nu pot să determine voinţa alegătorilor la Sofia sau la Bucureşti. Dar ei pot şi vor să dea semnale care să încurajeze consolidarea democraţiilor periferice, inclusiv prin numirea pericolelor inacceptabile la Bruxelles: naţionalismul şi etnocentrismul agresiv, intoleranţa şi ceea ce în general se numeşte democratura”.
După anul 2000 aventurismul neo-comunist al anilor 1990-1996 nu va mai fi posibil. „Nici românii nu îl vor mai accepta, nici aliaţii euro-americani ai României nu vor mai accepta o derivă nouă semi-democratică. Sau o vor accepta, acţionând însă în consecinţă, adică ţinând România la distanţă. Orice îndepărtare a României de Occident, implică însă o apropiere a ţării de Rusia. Aici stă miza alegerilor viitoare”.