A. Pippidi: Teddy a citit şi ştie tot, nu numai pentru că ziua lui începe cu lectura ziarelor, îndelung rumegate. Are din trecutul lui timişorean, poliglot, şi din trecutul oamenilor pe lângă care a trăit informaţii din cele mai diverse zone, anexând la prezent o istorie de 60-70 de ani, mai ales de stânga”.
7 martie 2000
Actualitatea românească. (Moderator: Radu Călin Cristea)
In memoria lui Teodor Sugar, realizatorul retrospectivei săptămânale a presei minorităţilor etnice.
Mereu ironic, mereu cu fermecătoarele sale observaţii asupra realităţii, ştiind tot, Teddy, cum îl numeau prietenii şi nu erau puţini, te cucerea cu curiozitatea lui febrilă. Privea de sus realitatea şi reuşea să-i descopere sensibilitatea în două, trei cuvinte inspirate.
Istoricul Andrei Pippidi scria despre acesta în revista 22, „fuma fioros ţigări ieftine, al căror miros era la fel de inseparabil de el cum este cerneala de hârtie. Teddy a citit şi ştie tot, nu numai pentru că ziua lui începe cu lectura ziarelor, îndelung rumegate. Are din trecutul lui timişorean, poliglot, şi din trecutul oamenilor pe lângă care a trăit informaţii din cele mai diverse zone, anexând la prezent o istorie de 60-70 de ani, mai ales de stânga”.
Persoana sa nu conta niciodată, şi nu exista o provocare mai îmbietoare pentru Teddy, decât ajutorul gratuit acordat oricui i-l solicita. Boem, complicându-şi viaţa cu o artă de care el însuşi se amuza, făcând naveta între un Bucureşti pe care îl părăsea întotdeauna fără regrete, şi după care tânjea imediat ce ajungea la Sfântul Gheorghe, el se afla într-o alegare încărcată de continue presimţiri rele. Finalul cursei era atât de aproape şi mai trebuiau de făcut multe lucruri în răgazul atât de zgârcit pe care îl mai avea.
Comentatorul spune că a găsit în computer un mesaj de la soţia acestuia, doamna Esther Sugar, trimisă atunci când Teddy se afla între viaţă şi moarte şi îşi ia îngăduinţa să citească din aceasta: „Este conştient de tot ceea ce se întâmplă. Are momente de oboseală, când nu poate vorbi, dar se face înţeles prin semne. Mă tem foarte mult pentru el, în ultimele două zile am avut de mai multe ori senzaţia că îl pierd”.
Teddy Sugar avea să se stingă pe un pat de spital, neştiut, potrivit dorinţei sale, decât de câţiva membrii ai familiei. Nu dorea să deranjeze cu moarte sa.
„Zadarnic vă uitaţi”, scria acesta la sfârşitul lui ianuarie, „n-aveţi cum să mă cunoaşteţi, aşa că nu am să insist. Restul e tăcere”.