H.-R. Patapievici: „E limpede, cred, că un astfel de stat, ineficient şi birocratic, ar trebui să fie cât mai limitat cu putinţă în competenţele şi acţiunea lui.
7 martie 2000
Actualitatea românească. (Comentator: Horia-Roman Patapievici)
Arhitectura statului.
Barometrele de opinie din ultimii ani dovedesc o mare încredere a cetăţenilor în stat, pe baza concepţiei că statul este depozitarul naţiunii şi reprezentantul ultim al demnităţii naţionale. Însă cetăţeanul român mai vede statul şi ca singura forţă capabilă să îl protejeze faţă de nedreptatea inegalităţii economice. „Pe scurt, cetăţeanul român este nu doar etatist, după formula stângii de oriunde, ci şi un promotor activ al unui soi de naţionalism al drepturilor statului. Fără un stat atotputernic, cetăţeanul român s-ar simţi orfan”.
Şi totuşi experienţa românului cu statul este mai degrabă nesatisfăcătoare. În privinţa impozitelor, deşi cetăţeanul este cel care plăteşte statul, statul nu îi acordă cetăţeanului nici o facilitate, confort sau comoditate. Cozile la circa financiară sunt un exemplu în acest sens, unde „se dârdâie, se înjură, se dau coate, se iscă bătăi”, ca să găsească în faţa ghişeului „o persoană înţepată, agasată, pusă pe harţă, cu toane, dornică să îşi demonstreze puterea”. Această persoană de la ghişeu reprezintă, simbolic vorbind, chiar statul şi autoritatea şi eficacitatea lui. „E limpede, cred, că un astfel de stat, ineficient şi birocratic, ar trebui să fie cât mai limitat cu putinţă în competenţele şi acţiunea lui. Nu în ultimul rând nu trebuie deloc să uităm că statul acesta antipatic, neprietenos şi arogant este antipatic, neprietenos şi arogant pe banii noştri”.
Dacă este însă vorba de un om de acţiune, întreprinzător, acesta va fi „uluit de maşinăria de tocat în care îl va fi aruncat intenţia sa de a legaliza afacerea pe care doreşte să o înceapă”. Starea legislativă este atât de dezordonată, încât până la urmă se ajunge la mâna funcţionarilor de stat şi la bunul lor plac. „Te place, te ajută, nu te place, te lasă pradă legislaţiei monstruoase”.
Problema concurenţei, cine pe cine să plătească este atât de acerbă, încât funcţionarii de stat aleg singuri de cine să se lase corupţi. Omul de acţiune trebuie mai întâi să se dovedească politician. „A şti cum să te descurci cu oamenii influenţi plătiţi de stat, fără de care nu mişcă nimic în subteranele statului nostru, este prima calitate de care trebuie să dea dovadă un viitor om de afaceri în România”.
Statul în care cetăţeanul român are atâta încredere, permite îmbogăţirea numai prin corupţie, evaziune fiscală, ori prin scufundarea afacerii în economia subterană. Cei mai mulţi astfel fac afaceri la marginea ilegalităţii unde orice evaziune fiscală are nevoie de un funcţionar corupt.
Şi cum se explică atunci rezultatele barometrelor publice. „Personal, cred că această atitudine este iraţională. Fetişismul statului în mod limpede trebuie abandonat. Iar politicienilor trebuie neapărat să le cerem, pentru următoarele alegeri, o consistentă reformă a funcţiilor, puterilor, prerogativelor şi atributelor statului”.