Michael Shafir: este vorba de încă un exemplu de ciocniri, care există în ţările din Europa de Est, între memorie şi istorie.
O comemorare controversată la mijlocul lunii în Letonia prilejuieşte analiza pe care o puteţi asculta în următoare minute şi pe care Michael Shafir o întitulează istorie şi memorie.
La 16 martie, la Riga, a avut loc o ceremonie de comemorare a participanţilor la lupta împotriva trupelor sovietice, care s-a desfăşurat pe râul Velikaia din Rusia. La aceeaşi dată, în 1944, participanţii făceau parte din trupele Waffen SS. Unii dintre ei fuseseră obligaţi să accepte recrutarea în aceste trupe. Alţii, însă, mai ales cei care făceau parte din unităţile auxiliare ale poliţiei, se aflaseră de mult de partea Germaniei şi participaseră, după cum unii spun, cu mult zel şi entuziasm la exterminarea celor aproape 80 de mii de evrei din Letonia
Acum se pune problema – cum abordăm asemenea evenimente. După părerea mea, este vorba de încă un exemplu de ciocniri, care există în ţările din Europa de Est, între memorie şi istorie. Istoria în sine se face desigur cu date. Istoria se face revizuind tot timpul ceea ce cunoaştem. Memoria, însă, depinde foarte mult de cine este cel care memorează. Bineînţeles, că se mai pune o problemă: până la urmă şi istoricii au o memorie.
Memoria este, deci, subiectivă şi este foarte greu de judecat dacă asemenea evenimente reprezintă, într-adevăr, un afront la adresa celor, care au avut de suferit în urma războiului. Sau este o comemorare a celor, care nu au făcut altceva, decât să reziste. Să rexiste chiar eroic, cum este cazul celor care au luptat împotriva Uniunii Sovietice şi a comunismului. Să reziste, deci, eroic în apărarea propriei patrii.
Probabil, că nu vom putea ajunge niciodată la o sentinţă definitivă – totul depinde de identitatea celui care comemorează. Astfel, dacă luăm exemplul acestor evenimente, ele arată în mod clar, că am avut de partea celor care comemorau evenimentul, aproximativ o mie de persoane, două până la trei sute de veterani, care resping cu indignare orice asociere ideologică cu trupele germane, trupele Waffen SS.
Dar lucrurile nu sunt câtuşi de puţin atât de simple. SS în întregimea sa, inclusiv Waffen SS, este o organizaţie care a fost condamnată drept criminală de către Tribunalul de la Nürnberg. Nu ne miră, deci, faptul că există şi protestatari faţă de asemenea manifestaţii. Şi printre aceşti protestatari s-a numărat de data aceasta şi vestitul conducător al Institutului Simon Wiesenthal de la Ierusalim, domnul Efraim Zuroff. Zuroff, însă, a primit o ripostă din partea ministrului de externe al Letoniei, care a spus, că nu vede nici o diferenţă între cei, care suferă de o parte şi cei, care au avut de suferit, de cealaltă parte.
La 16 martie, la Riga, a avut loc o ceremonie de comemorare a participanţilor la lupta împotriva trupelor sovietice, care s-a desfăşurat pe râul Velikaia din Rusia. La aceeaşi dată, în 1944, participanţii făceau parte din trupele Waffen SS. Unii dintre ei fuseseră obligaţi să accepte recrutarea în aceste trupe. Alţii, însă, mai ales cei care făceau parte din unităţile auxiliare ale poliţiei, se aflaseră de mult de partea Germaniei şi participaseră, după cum unii spun, cu mult zel şi entuziasm la exterminarea celor aproape 80 de mii de evrei din Letonia
Acum se pune problema – cum abordăm asemenea evenimente. După părerea mea, este vorba de încă un exemplu de ciocniri, care există în ţările din Europa de Est, între memorie şi istorie. Istoria în sine se face desigur cu date. Istoria se face revizuind tot timpul ceea ce cunoaştem. Memoria, însă, depinde foarte mult de cine este cel care memorează. Bineînţeles, că se mai pune o problemă: până la urmă şi istoricii au o memorie.
Memoria este, deci, subiectivă şi este foarte greu de judecat dacă asemenea evenimente reprezintă, într-adevăr, un afront la adresa celor, care au avut de suferit în urma războiului. Sau este o comemorare a celor, care nu au făcut altceva, decât să reziste. Să rexiste chiar eroic, cum este cazul celor care au luptat împotriva Uniunii Sovietice şi a comunismului. Să reziste, deci, eroic în apărarea propriei patrii.
Probabil, că nu vom putea ajunge niciodată la o sentinţă definitivă – totul depinde de identitatea celui care comemorează. Astfel, dacă luăm exemplul acestor evenimente, ele arată în mod clar, că am avut de partea celor care comemorau evenimentul, aproximativ o mie de persoane, două până la trei sute de veterani, care resping cu indignare orice asociere ideologică cu trupele germane, trupele Waffen SS.
Dar lucrurile nu sunt câtuşi de puţin atât de simple. SS în întregimea sa, inclusiv Waffen SS, este o organizaţie care a fost condamnată drept criminală de către Tribunalul de la Nürnberg. Nu ne miră, deci, faptul că există şi protestatari faţă de asemenea manifestaţii. Şi printre aceşti protestatari s-a numărat de data aceasta şi vestitul conducător al Institutului Simon Wiesenthal de la Ierusalim, domnul Efraim Zuroff. Zuroff, însă, a primit o ripostă din partea ministrului de externe al Letoniei, care a spus, că nu vede nici o diferenţă între cei, care suferă de o parte şi cei, care au avut de suferit, de cealaltă parte.