O situație și 2 probleme: „Prima este gradul de contaminare a societăţii româneşti cu activitatea fostei Securităţii. A doua este absenţa unei instituţii credibile care să poată infirma ori confirma astfel de dezvăluiri.
4 aprilie 2000
Actualitatea românească. Comentator: Horia Roman Patapievici.
„Adevărul despre trecut este şi adevărul despre prezent”.
Preşedintele Comisiei de Control a Serviciului de Informaţii Externe declară că a primit copii ale unor documente ce dovedesc colaborarea cu fosta poliţiei secretă a doi lideri de partid, şi a unui parlamentar. Cel mai probabil, toţi vor spune în particular că informaţiile primite de preşedintele Comisiei SIE sunt corecte, dar nu peste mult, acesta va fi nevoit să demisioneze.
Această situaţie ridică două probleme. „Prima este gradul de contaminare a societăţii româneşti cu activitatea fostei Securităţii. A doua este absenţa unei instituţii credibile care să poată infirma ori confirma astfel de dezvăluiri” remarcă Horia Roman Patapievici.
De fapt, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) este o astfel de instituţie, care însă nu funcţionează încă din lipsă de sediu şi de buget. Activitatea acestui consiliu ar putea elucida problema de principiu a unor dezvăluiri precum cea mai sus menţionată, prezentând opiniei publice măsura reală în care societatea românească a fost penetrată de informatori şi securişti ai poliţiei politice.
Comentatorul aminteşte entuziasmul său faţă de Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România de la finalul anilor ’70, grupare la care a vrut să se alăture, confruntând mereu neîncrederea celor din jur, pe motiv că „nu mişcă nimic fără să fie controlat de Securitate, iar dacă sindicatul nu a fost încă suprimat, este pentru că de fapt este înfiinţat de Securitate, cu scopul de a-i prinde de fapt pe fraieri”. Ulterior, Europa Liberă avea să informeze că liderii sindicatului au fost arestaţi, câţiva membrii bătuţi, iar ceilalţi împrăştiaţi.
Astfel, Patapievici a înţeles un lucru despre societatea comunistă din România, şi anume că „societatea fusese integral supravegheată de Securitate şi că nu te puteai mişca de informatori”.
Astăzi, întrebarea care se pune este cum putea fi Securitatea atât de eficientă în timpul comunismului, când acum, societate pare total opacă pentru poliţie ? Sunt posibile două răspunsuri: „Primul este că până în 1989, Securitatea era omniprezentă prin informatorii ei. Societatea românească nu ar fi putut fi atât de transparentă ochiului Securităţii, dacă ea nu ar fi fost profund infestată de informatori. Al doilea răspuns este că imposibilitatea de a face ceva împotriva regimului comunist era o iluzie colaboraţionistă. Societatea sub comunişti era la fel de opacă pentru securişti precum este azi de opacă pentru poliţie. Şi numai noi prin frica şi laşitatea noastră o făceam să fie atât de transparentă pentru ochiul autorităţii”.
„Dacă am fost realmente sufocaţi de securitate sau nu, o vom afla când CNSAS va începe cu adevărat să funcţioneze. Trebuie să aflăm câţi dintre noi au făcut jocul poliţiei politice pentru a şti dacă am fost mai mult victime, ori mai mult colaboratori.”