De teamă să nu fie acuzat că are impulsuri autoritare, statul post-decembrist ezită să impună autoritatea legii fără de care nici o societate nu poate pretinde că este civilizată.
20 aprilie 2000
Actualitatea românească. Comentator: Octavian Paler
Ministrul Stoica nu vrea mâini curate?
Ne ameninţă dezordinea. Ordinea şi libertatea care presupun reguli, limite, legi încă se lasă aşteptate. „Aşa se explică criza de autoritate a instituţiilor statului devenită aproape cronică, faptul că principiul din constituţie ’Nimeni nu e mai presus de lege’ e un deziderat pios”.
De teamă să nu fie acuzat că are impulsuri autoritare, statul post-decembrist ezită să impună autoritatea legii fără de care nici o societate nu poate pretinde că este civilizată.
În contextul acesta apare disputa dintre ministerul de justiţie şi ministerul de interne pe tema proiectului de modificare a codului penal. Se înţelege preocuparea domnului Stoica de a pune în acord reglementările juridice româneşti cu cele din Europa, dar „labirintul de norme prin care trebuie să se descurce judecătorii, procurorii, avocaţii, o adevărată junglă de prevederi în care ruinele fostului stat, cel dinainte de ’89, sunt amestecate cu abrogări parţiale şi reformări aproximative”. Acestea nu sunt deloc de natură să asigure o temelie juridică solidă a libertăţii”.
Ministrul de justiţie trebuie să privească la realităţile din România, cu pedofilie, hoţie, infractori, în care siguranţa individului pe stradă este problematică. „În ultimii ani, nostalgia unui Ţepeş, nostalgie periculoasă, a devenit o banalitate în psihologia multor români”.
Orice împrumut legislativ care nu ţine seama de realităţile ce le are de reglementat se dovedeşte a fi o formă fără fond. „Domnul Stoica riscă să fie în situaţia croitorului pe care nu îl interesează conformaţia clientului, ci jurnalul de modă din care se inspiră”.
Întrebarea al cărui răspuns domnul Stoica îl ocoleşte este dacă este bine ca procurorul să fie subordonat puterii executive, şi deci să fie manipulabil. Ministerul de interne cere ca statutul procurorului să fie consolidat, pentru a i se garanta independenţa. Acest lucru pentru ca procurorul să nu lucreze la ordinul altcuiva.
Astfel „(s)ocot că logica este de partea ministerului de interne în această dispută”