Arhitectul Peter Derer: „s-a greşit, trenând legile retrocedării, între altele pentru că împiedică dezvoltarea sectorului construcţiilor, important pentru economie”.
13 aprilie 2000
Firul Ariadnei – o emisiune de Radu Călin Cristea
„Arhitectura tranziţiei” – invitatul emisiunii: arhitectul Peter Derer, şeful catedrei de urbanims din cadrul Academiei de arhitectura „Ion Mincu”.
După alegerile din 1996 a fost arhitectul şef al capitalei, funcţie din care şi-a dat demisia când s-a decis ca în Parcul Carol, zonă de patrimoniu, să fie ridicată Catedrala Neamului.
În opinia profesorului Derer, tranziţia arhitecturii, de la comunism spre piaţa liberă, este incompletă.
Legile proprietăţii, legea patrimoniului – care se schimbă mereu – sunt un mare impediment pentru urbanistică. „Statutul terenurilor este vital, şi cred că s-a greşit, trenând legile retrocedării, între altele pentru că împiedică dezvoltarea sectorului construcţiilor, important pentru economie”.
Referitor la ce a mai rămas din vechiul Bucureşti, profesorul Derer precizează că este vorba de perioada de construcţie a lui Carol I, pentru că deşi Bucureştii există de cinic secole, clădirile civile nu există decât de două secole. „Adevărata faţă a Bucureştilor înainte de perioada interbelică era dată de efectele boom-ului constructiv din lunga perioadă de domnie a lui Carol I.”
Ceea ce a rămas din această perioadă ar putea constitui baza materială pentru o viitoare industrie a turismului.
Cât priveşte singura moştenire a epocii comuniste care este o „atracţie” turistică şi anume Casa Poporului, profesorul Derer pledează pentru o umanizare, o „îmblânzire a complexului în sensul unei democraţii normale”. La începutul anilor 90 s-a organizat un mare concurs cu tema modificării Casei Poporului, a existat şi un proiect câştigător dar practic, nu s-a mai făcut nimic.
„La începutul anilor 90 – reaminteşte profesorul Derer – erau trei oraşe care aveau in centru un mare areal construibil, un potenţial de dezvoltare: Bucureşti, Berlin si Beirut. „Ultimele două au exploatat din plin şansa, Bucureştii sunt singurii care nu profită de un spaţiu central, scump. Şi asta costă oraşul.
Cât priveşte stilul în care se construieşte, profesorul Derer reaminteşte că în nici una din legile urbanistice, autoritatea nu este chemată să stabilească şi stilul construcţiilor. Nici măcar arhitectul şef al unui oraş cu 2 milioane de locuitori cum este Bucureştiul, nu are nici un cuvânt de spus în promovarea „frumosului” în oraş.