Unde-s ai Moldovei regizori, unde ieste Mihai Fusu, dar Sandu Grecu, unde-i Sandu Vasilache?
Nota distinctivă a actualei ediției a Bienalei Teatrului Eugene Ionesco este absența celor mai reușite spectacole moldovenești din ultimele stagiuni, prețul foarte mare al biletelor care variază de la o sută de lei și la două mii, prezentarea unor spectacole de Roman Viktiuk în care e exprimată homosexualitatea și venirea unui teatru din Batumi cu spectacolul Budincă din banana și gutuie cu coniac și rom, unde se vorbește despre războiul ruso-georgian din 2008.
În opinia criticului de teatru Larisa Ungureanu, cel mai bun spectacol al bienalei nu a fost neapărat un spectacol de teatru, ci unul de balet: Spărgătorul de nuci în regia lui Radu Poclitaru. “Chiar a fost o provocare acest spectacol, întrucît încalcă toate regulile baletului clasic”, consideră criticul de teatru Larisa Ungureanu.
Tot în opinia Larisei Ungureanu, spectacolul georgian ar putea fi un exemplu pentru creatorii de teatru moldoveni care cam închid ochii asupra temei războiului ruso-moldovenesc din 1992: “Este un spectacol fără răutate, la care nu poți ride, dar nici nu poți plînge. Uite, ți se oprește aici, aici, în gît.”
Tema de suprafață a celor două spectacole ale faimosul regizor rus Roman Viktiuk se leagă de țesătura complicată a relațiilor umane, iar tema lor profundă e homosexualitatea, pe care o exprimă indirect și aluziv.
Larisa Ungureanu: “Dumnealui în roluri feminine promovează actorii bărbați. În Romeo și Julieta ambele roluri sînt interpretate de actori de sex masculin”.
Homosexualitatea este abordată și în alte spectacole prezentate în cadrul bienalei.
Cu toate că, pînă acum, în străinătate se montau cu regularitate piese ale dramaturgilor moldoveni, acestea niciodată nu au fost invitate la festival. Această tradiție se pare că a fost curmată, întrucît Teatrul Odeon din București a prezentat spectacolul În containăr, după piesa omonimă a lui Constantin Cheianu. De neînțeles, însă, rămîne un alt lucru: de ce au lipsit cele mai bune spectacole moldovenești din ultimele stagiuni, ale lui Mhai Fusu, Sandu Grecu sau Sandu Vasilache. Ar fi regretabil dacă acest lucru ar deveni o tradiție.