Scriitorii Vasile Ernu, Florin Lăzărescu, Dan Lungu și Doina Ruști vor încerca să explice publicului rusesc ce se întîmplă în literatura română contemporană
Astăzi la Moscova a început festivalul de literatură Moscow International Open Book Festival care se va încheia pe 14 iunie 2010. Una dintre temele centrale ale festivalului este cum mai sînt percepuți astăzi rușii de către estici, si cum îi văd vecinii de la răsărit pe polonezi, unguri, cehi sau români. La acest festival participă și patru scriitori români: Vasile Ernu, Florin Lăzărescu, Dan Lungu și Doina Ruști. Un interviu telefonic cu Vasile Ernu care se află deja la Moscova.
Vasile Ernu: „Pe de o parte, scriitorii români au o teamă, o fobie față de tot ce ține de spațiul rus, totul e văzut cu o tentă negativă, dar cînd e vorba de literatură și de zona culturală, oamenii sînt foarte deschiși în sensul în care literatura rusă în continuare e foarte bine cotată în România, probabil este una dintre literaturile cele mai bine cotate și este citită foarte mult. În același timp, este foarte puțin cunoscută literatura din ultimele generații. Să zicem, din generația ultimelor zece-cincisprezece ani. Și cred că asta e buba: actualitatea literară rusă este cunoscută foarte puțin, pe cînd literatura clasică este pe buzele tuturor. Și cred acest lucru: felul cum percepem noi Rusia de astăzi, va face obiectul unei rotonde foarte interesante, mai ales că la aceasta vor lua parte mai mulți oameni din Est: vor și unguri, și cehi și polonezi și atunci vom povesti și noi fiecare ce gîndește și ce simte, dar mai ales cum ne raportăm la realitatea rusă.”
Dumitru Crudu: „Dar cum crezi, cum percep intelectualii ruși literatura română?”
Vasile Ernu: „Modul în care rușii percep spațiul cultural estic, diferă de la o țară la alta. De exemplu, cel mai bine cunosc literatura poloneză, fiindcă între ei e o relație așa mai asprită, tot timpul a fost o relație mai încrîncenată, dar s-au cunoscut mult mai bine, chiar neiubindu-se, ca să zic așa, politic. Ungaria e destul de bine prezentată. În schimb, sînt cîteva țări, printre care și România, despre care se știu extrem de puține lucruri. Din România știu doar cîțiva autori interbelici, care vin pe filiera franceză, gen Ionesco, Cioran, Eliade. Ei se găsesc pe piața rusească, dar mai degrabă ca scriitori francezi decît ca scriitori români. Este o deschidere foarte mare acum pentru spațiile noastre, tocmai pentru că acum Rusia este foarte interesată de ceea ce se întîmplă în literatura țărilor din jurul ei sau către zone mai puțin cunoscute. Ei sînt foarte curioși să afle ce se întîmplă în literatura românească contemporană. Și proiectul ăsta eu l-am gîndit și încerc să-l fac în contextul în care poate contribui la o cunoaștere mai bună a României în Rusia. De asta am reușit să duc la acest festival de literatură patru scriitori contemporani. Sperăm și la anul să ducem și alți scriitori, în speranța că vor fi traduși, fiindcă acesta este scopul, în definitiv, al unor asemenea deplasări.”