Experții nu exclud ca recentele violențe să fi fost declanșate de oamenii fostului președinte Bakiev - Situația a scăpat însă de sub orice control
Recentele evenimente violente din sudul Kirghistanului, soldate cu peste 170 de morti, aproape 2000 de raniti si aproape 100 de mii de refugiati uzbeci, necesita o privire mai atenta catre trecutul recent al regiunii. Corespondentul Europei Libere, Bruce Pannier, expert in regiunea Asiei Centrale, a cautat sa lamureasca unele aspecte ale situatiei.
Intii, Valea Fergana este unul din leaganele civilizatiei regiunii si din punct de vedere politic, ea este impartita intre Tadjikistan, Kirghiszan, Uzbekistan. In decursul secolelor s-au asezat aici insa si arabi, si turci merheti, si uiguri, si afgani, si slavi. Autoritatile kirghize se laudau ca in tara lor exista 80 de grupuri etnice distincte si probabil, spune corespondentul nostru, toate acestea pot fi regasite in Valea Fergana.
Probabil ca efectele demarcarii regiunii din perioada sovietica au contribuit la crearea problemelor de astazi. Tarditional populatia Asiei Centrale a fost divizata intre cei sedentari – uzbecii – si populatia nomada – kirghizii.
Your browser doesn’t support HTML5
Refugierea dincolo de graniță
Cind sovieticii au inceput sa faca hartile intre 1917 si pina la jumatatea anilor 30, aceste harti nu insemnau nimic. Dar, dupa 80 de ani, odata cu prabusirea Uniunii Sovietice, aceste impartiri au inceput sa cistige in importanta. Oamenii au inceput sa creada in existenta acestor granite, ca exista o granita kirghiza, una uzbeca. Or, pina in anii 91 sau 92, aceste diviziuni nu insemnau nimic. Toti erau cetateni sovietici.In mod traditional, si ma refer la sute de mii de ani, oamenii traiau si se miscau liber in aceasta zona, fara sa ia seama la vreo demarcatie, fara sa granite.
Violentele interetnice in anii 90 au inceput de la disputa legata de apa : un grup de oameni avea acces la apa pe pamintul pe care se asezasera. Valea Fergana este grinarul intregii regiuni, si asa a inceput totul : unii kirghizi au inceput sa creada ca nu este drept ca uzbecii sa fie cei care sa aiba acces la apa si nu kirghizii. Conflictul a inceput nu la Osh, ci in localitatea Uzgen. Dar in anii 90, uzbecii si kirghizii traiau in Uniunea Sovietica si pentru domolirea violentelor, au fost trimisi mii de militari ai armatei sovietice. Confruntarile au durat peste o saptamina pina ce a putut fi restaurata un fel de ordine. Bineinteles, spune corespondentul nostru, acum, nu exista acesti mii de soldati care sa poata interveni.
Merita sa ne intoarcem la ce s-a intimplat in anii 90 si sa ne reamintim.Uzbecii si Kirghizii s-au impacat de atunci, dar divergentele nu au fost lasate la o parte. A fost intotdeauna un potential pericol exploziv. Pot fi oamenii fostului presedinte Bakiev acuzati ca ar fi implicati in aceste violente ? Este posibil, crede corespondentul nostru, pentru ca atunci cind nu ai nimic, nu ai ce pierde, iar daca Bakiev ar vrea sa creeze probleme autoritatilor care l-au alungat, si chiar sa provoace prabusirea guvernului provizoriu, cea mai simpla modalitate de a crea instabilitate este de a-i invrajbi pe kirghizi cu uzbecii. Controleaza oamenii lui Bakiev actualele evolutii ? Probabil ca nu, crede corespondentul nostru, pentru ca, pe plan local, au existat intotdeauna tensiuni intre kirghizi si uzbeci. Asadar, spune corespondentul nostru Brice Pannier, se prea poate ca recentele violente sa fi fost declansate de oamenii lui Bakiev, dar acum situatia este scapata de sub control si spirala violentelor pare fara capat.
Singura tara care s-ar putea implica militar in domolirea tensiunilor ar putea sa fie Rusia, crede corespondentul nostru, dar numai sub umbrela CSI. In ceea ce priveste pozitia Statelor Unite, Bruce Pannier crede ca a fost adoptata pina acum o atitudine foarte precauta. Statele Unite au nevoie de prezenta lor la baza militara de la Manas pentru operatiunile din Afganistan si au putut sa isi mentina aceasta baza in perioada Bakiev pentru ca au evitat sa critice politica interna a lui Bakiev. Si unica modalitate de a-si pastra prezenta la aceasta baza, crede corespondentul nostru, este sa isi mentina aceasta atitudine.