Sătenii care au rămas însă fără acoperiş deasupra capului se gîndesc cum s-o ducă tot răstimpul pînă cînd vor vedea casele pe care le-au promis autorităţile.
Oamenii din cele 4 sate inundate din raionul Hînceşti vin la şcoala din Nemţeni după ajutoare. Au nevoie de haine mai groase, pentru că timpul s-a răcit din cauza ploilor, dar şi de produse alimentare. Cu toate că în curtea şcolii este instalată o bucătărie de campanie, nu toţi sătenii vin să ia masa aici.
- „Se ruşinează unii, se simt incomod şi încă-s stresaţi încă”, - îmi spune directoarea şcolii.
Majoritatea sinistraţilor stau la rude deocamdată. Am întrebat-o pe Maria Nicoalu de ce nu merge totuşi la un adăpost.
- „Că am un animal şi trebuie să mă uit din urma lui. Cum, unde să-l duc la Obileni, că-ţi dă în şcoală, unde-ţi dă? Măcar cu atîta am rămas, cu un animal şi cum să mă duc la Obileni. Mi-o rămas o văcuţă, mai mult nică”.
În Obileni, un om de afaceri din sat a adăpostit cam 30 de persoane din satul Cotul-Morii într-o magazie nou-construită. Mătuşa Pelagheia de 63 de ani este una dintre persoanele care n-au vrut să-şi părăsească casele din satul inundat pînă în ultima clipă.
- „Zic unde să mă duc. Eu mai am cîteva zile de trăit, zic unde să mă duc. Şi aici cît şed plîng. Parcă mi-i jele”.
Cei evacuaţi preventiv speră că pericolul a trecut şi că în caz de nevoie digurile pe care le-au construit împreună cu soldaţii le vor apăra casele. Sătenii care au rămas însă fără acoperiş deasupra capului se gîndesc cum s-o ducă tot răstimpul pînă cînd vor vedea casele pe care le-au promis autorităţile. Mulţi dintre ei sînt ajutaţi în continuare să-şi recupereze lucrurile, în timp ce alţii nu mai au ce evacua. Tot ce-au agonisit de-o viaţă a rămas sub ape.
