Grăbitul proces la capătul căruia Ceauşescu a fost transformat dintr-un imund dictator, într-un sentiment de culpă generală este păcatul originar al democraţiei postcomuniste.
Fantoma cuplului Ceauşescu bântuie România. Nu ca surogat, în pielea şi oasele foştilor activişti reciclaţi sau ale securiştilor cărora li s-a schimbat sexul politic, ci sub forma unor saci de plastic în care circulă sfintele moaşte. Supravieţuitorii familiei au cerut exhumarea astfel că populaţia României s-a despărţit în două pentru a face loc convoiului funebru.
Deoparte stau cei circa 45 % care mulţumesc din inimă Partidului comunist şi i-ar da din nou pe mână secera şi ciocanul, să ne conducă. De partea cealaltă a convoiului funerar stau cei care cred că lucrurile merg haotic, dar că nu comunismul ne-ar putea salva. Şi nici actualul preşedinte care, conform unui sondaj de opinie al unei respectabile organizaţii nonguvernamentale, Institutul de politici publice, nu ar mai fi votat de circa 65 la sută din populaţie. E drept că nici până acum nu l-au votat mai mulţi, dacă adunăm la numărul voturilor împotrivă pe cele ale votanţilor absenţi.
Dar, cum ştim, în România, din cauza atmosferei politice mocirloase, că e vorba despre votanţi sau taxe, cifrele tind mereu să se umfle. Astfel că, în ciuda majorării taxei pe valoare adăugată şi a impozitelor, deficitul României creşte şi el. Procentual vorbind, este de aproape trei ori mai mare ca al Ungariei care, zilele trecute a fost lăsată repetentă de Fondul Monetar Internaţional. Influenţat probabil de brusca reabilitare a lui Ceauşescu, ministrul economiei Adriean Videanu a găsit soluţia relansării economice: înfiinţarea unui observator al preţurilor, de fapt, un Consiliu de stat pentru controlul preţurilor care să stabilească preţuri maximale şi eventuale pedepse pentru cei care fac speculă, adică vând cu preţuri mai mari decât cele stabilite la centru.
Deşi puţinii economişti care mai înţeleg ceva din economia reală a României au spus că acesta este un prim şi hotărâtor pas către recentralizarea economiei şi, oricum, o lovitură nimicitoare dată competiţiei libere, câtă şi cum era ea, guvernul pare să ia în serios această soluţie care, dincolo de perdelele de fum populiste şi demagogice, vrea să pună capăt turismului economic, după ce s-a demonstrat că mulţi români preferă să-şi facă piaţa peste graniţă, pentru că-i mai ieftin. Nu se ştie din ce va fi finanţată diferenţa de preţ - poate din majorarea impozitului salarial unic. De la medici şi profesori nu se mai poate pentru că s-a avansat deja ideea ca preţul inundaţiilor să fie plătit din bugetul acestor ministere.
Grăbitul proces la capătul căruia Ceauşescu a fost transformat dintr-un imund dictator, într-un sentiment de culpă generală este păcatul originar al democraţiei postcomuniste. După acest proces, nu e de mirare că România a ajuns campioana cauzelor pierdute la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi singura ţară care, la trei ani de la aderare, este eroul negativ al justiţiei europene.
Raportul Comisiei Europene critică încetineala proceselor şi modificarea legii Agenţiei pentru integritate, instituţie care, după ce că era neputincioasă şi ineficientă, a fost orbită şi surzită şi apoi trimisă să-i vâneze pe marii prădători de pe scena politică. Tonul fără menajamente al raportului îi face pe unii să creadă că, în fine, vom fi şi noi primii în Europa. Primii penalizaţi pentru că nu respectă regulile jocului european.