Cei care vor integrare euro-atlantică, privatizare, restitutio in integrum, privatizare rapidă se simt ameninţati de opţiunile pro-sîrbeşti şi anti-NATO, anti-proprietate şi anti-privatizare ale celor care votează PDSR.
8 august 2000
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Horia Roman Patapievici)
Vom scăpa vreodată de mania de a judeca lumea în termeni exclusiv belicoşi şi agresivi ?
Vom scapa vreodată de mania de a judeca lumea în termeni exclusiv belicoşi si agresivi ? Săptămîna trecuta căutam să arat că exista un motiv raţional pentru care lupta electorală din ţara noastră este vehementă, intens colorată emotiv, peste măsură de partizană, incapabilă să evite atacul la persoană şi, inevitabil, lipsită de eleganţa dezbaterilor publice din ţările de veche tradiție democratica.
Acest motiv mi se părea a fi urmatorul: în judecata lor politică, la noi, oamenii sunt condiţionaţi de nesiguranţa privitoare la viitorul lor. Cei care vor integrare euro-atlantică, privatizare, restitutio in integrum, privatizare rapidă şi, la ultimele alegeri au votat CDR, se simt ameninţati de opţiunile pro-sîrbeşti şi anti-NATO, anti-proprietate şi anti-privatizare ale celor care votează PDSR.
Ei bine, sentimentul meu este că motivele care au ţinut pînă acum în viaţă acest tip de gîndire al adversităţii disperate, deja, aproape fără să ne dam seama, au şi dispărut. Să ne amintim un moment, originea acestei gîndiri politice bazată pe conflict şi adversitate neputincioasă: imediat după eliminarea sumară a lui Ceauşescu ecuaţia politică românească s-a construit sub forma unei alternative exclusive: sau in partid, sau cel care i se opune total. Sau o personalitate, sau personalitatea care i se opune visceral. Evident, ascultătorii noştri au recunoscut tipul de pozitie exclusivă în jurul căreia s-a structurat nu doar o parte, ci toata gîndirea noastră politica în ultimii 10 ani. Sau PDSR sau CDR. Sau liescu sau Constantinescu.
Or, majoritatea cotidianelor au produs, la începutul acestei săptămîni rezultatele unui sondaj de opinie potrivit caruia, Ion Iliescu va pierde în turul doi atît în faţa lui Stolojan cît şi în faţa lui Isărescu. Acest rezultat confirmă tendinţa de scădere a entuzismului faţă de candidatura lui Ion Iliescu la preşedinţie, pe care, deja o cunoşteam. Să ne amintim ca la doar o saptamînă de la anunţarea retragerii preşedintelui Constantinescu din cursa electorală de la toamnă, candidatul PDSR scădea cu 10 procente în sondaje şi trecea sub pragul de popularitate al partidului său, fenimen nemaiîntîlnit de 10 ani încoace.
Ce s-a întimplat ? În opinia mea, prin retragerea voluntară a domnului Constantinescu din cursa prezidenţială domnul Iliescu s-a găsit, brusc, singur într-o ecuaţie politică în care, pentru a fi credibil şi legitim, domnia sa are absoluta nevoie de încă cineva. De cel care sa i se opuna potrivit unei alternative de tip exclusiv. Dacă nu mă înşel, sensul ultimelor dezvoltări politice este sfîrşitul captivităţii mintii noastre politice în temniţa gîndiri unilateral adversative. Poate că de acum înainte opţunile noastre electorale nu vor mai fi prizonierele împotrivirii faţă de cineva ci vor fi expresia adeziunii noastre la ceva pozitiv, la o convingere şi nu la un resentiment.