Nu înţeleg de ce, cînd se înşiră guvernele tranziţiei, notele date sunt la limita corijenţei, or chiar sub ea, în timp ce scurta guvernare Stolojan e promovată cu oarecare laude.
10 august 2000
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Octavian Paler).
Albirea guvernării Stolojan.
„E un mister pentru mine, cum s-a albit guvernarea Stolojan. E adevărat că a fost cea mai scurtă guvernare post decembrista şi că, ea avea o misiune limitată: să organizeze alegerile şi să facă o gestiune de rutină, fară ambiţii politice mari. Dar ce performanţe a obţinut pentru ca, pe baza lor, să se poată spune, cum aud, că fostul premier si-a dovedit convingător calităţile. Aici, începe pentru mine, misterul... Cea mai des citată măsură rămasă în memoria noastră, împreună cu nedumeririle de rigoare, a fost, din cîte ştiu, una negativă: confiscarea valutei. Pe scurt, nu înţeleg de ce, cînd se înşiră guvernele tranziţiei, notele date sunt la limita corijenţei, or chiar sub ea, în timp ce scurta guvernare Stolojan e promovată cu oarecare laude.
După cîte îmi amintesc eu, acel guvern a fost o excepţie doar ca durată şi ca mandat. În rest, a fost la fel de împăienjenit de interese obscure şi rupt de interesele profunde ale Romaniei, precum celelalte. O veriga mai mică în lantul involuţiilor post decembriste. N-as vrea să se creadă că am ceva împotriva candidatului trimis de liberali în cursa pentru Cotroceni. Am doar două rezerve mai serioase în privinţa domnului Stolojan.
Prima: a aterizat la liberali după ce şi-a negociat diverse costume ideologice. A doua: domnul Stolojan e un finanţist cu experienţă, dar om politic cu instinct istoric, capabil să vadă dincolo de capcanele crizei economice, capcanele mult mai profunde, cred eu, ale crizei istorice în care se găseşte Romania, n-am impresia că este. Or, după părerea mea, magistratura de la Cotroceni cere în primul rînd asta. Lăsînd de o parte aceste rezerve, intrarea în politică a fostului premier, sper să aducă un plus de seriozitate tehnocrată în pălăvrăgeala politicianistă de care ne-am săturat.
În ce mă priveşte, nu împărtăşesc ideea că agitaţia din ultima vreme din PNL este o altfel de politica. Presupun că nu cu gîndul la ţară s-au zbătut adepţii domnului Stolojan să-l aducă ca om al lor pentru prezidenţiale. S-au gîndit la PNL, pe care îl vroiau smuls din căruţa rămasă fără roţi a CDR şi dotat cu un remorcher care să-i tragă, pe liberali, în ciuda avariilor de la guvernare, pe apele tulburi ale campaniei electorale, spre Parlament.
Dar aşa bizantină cum e, nu găsesc condamnabilă această strategie. În definitiv, politica nu este un pension de domnişoare şi nici nu se face raportînd-o neapărat la cerul înstelat de deasupra noastră. Cum spune Machiavelli, e drept, mai brutal decît alţii, în politică, scopurile trebuie să fie curate, mijloacele pot fi, dacă e cazul, murdare.
Ce mă pune pe gînduri este altceva: îl aud mereu pe domnul Stoica spunînd, ideea reluată şi de alţii, să nu ne mai uităm în urmă, să nu mai judecăm ce-a fost, ca sa fim realişti trebuie să ne gîndim exclusiv la viitor. Or, după părerea mea, viitorul nu se poate clădi pe pete albe. Pentru a combate sărăcia şi corupţia trebuie să le vedem rădăcinile. Pentru a preîntimpina greşelile noi, trebuie să le cunoaştem pe cele vechi. Dacă nu vom învăţa să penalizăm, nu vom învăţa să facem din speranţă o probelmă de organizare.