Mihail Hodorkovski: „Dictatorul benign este visul oricărui birocrat” .
Omul de afaceri rus Mihail Hodorkovski este de 7 ani în închisoare şi acum în mijlocul unui al doilea proces de evaziune fiscală. Care i-ar putea aduce încă 15 ani de închisoare. În 2002, cu un an înainte de a fi arestat, Hodorkovski era considerat al 26-lea om bogat din lume, cu o avere privată de 8 miliarde de dolari. Iar compania sa petrolieră Yukos avea în 2002, 100 de mii de angajaţi si făcuse un câştig de 11 miliarde de dolari.
Ca în cazul majorităţii oligarhilor ruşi, apăruţi în timpul marii privatizări lansate de preşedintele Boris Ielţin, şi în biografia de om de afaceri a lui Hodorkowski sunt multe „pete negre”: a început să facă afaceri prin legăturile pe care le avea cu Komsomolul, a înfiinţat prima banca privată din Rusia, după care a cumpărat Yukos, al 2-lea mare producător de petrol din Rusia. În mai puţin de 10 ani. Cu ce bani si sprijin politic ? Întrebări la care au căutat un răspuns jurnaliştii de la Spiegel online, săptămânal german de investigaţie. Interviul cu Hodorkovski s-a făcut în scris, prin poştă.
„Nu am fost un capitalist brutal, în trecut iar astăzi nu sunt un martir. Nu am vrut să devin nici inamicul Kremlinului, nici martir, nici erou. Dar dacă mă uit în urmă, nu aş schimba nimic” – declară între altele Hodorkovski în interviul cu Spiegel online.
Şi atunci, ce a vrut să fie, de ce a devenit activ politic? Se spunea că prin Yukos ar fi controlat înainte de alegerile din 2004, mai bine de jumătate din Duma de stat. Prin donaţii pentru partide sau deputaţi individuali.
„Am folosit fonduri private să finanţez partidul liberal Yabloko şi Uniunea Forţelor de Dreapta. Poate că alţi acţionari de la Yukos au donat partidului comuniştilor. Dar la proces, fostul premier Mihail Kasianov a mărturisit că motivul arestării mele a fost unul politic. Kremlinul lui Putin se temea de influenţa mea politică”.
Dacă a avut vreo dată ambiţii prezidenţiale ? „Ar fi naiv din partea unui evreu să creadă că ar avea o şansă. Iar eu nu sunt naiv şi nici nu mi-am exprimat astfel de ambiţii” – este replica lui Hodorkovski.
Până în 2003, anul când a fost arestat, relaţiile politice i-au folosit, iar Spiegel online nu uită să amintească faptul că în 1993, Horodkovski era consilierul preşedintelui Rusiei şi lucra în Ministerul energiei. O constelaţie favorabilă pentru a se lansa în faceri cu petrol.
O interpretare forţată, replică însă Hodorkovski. În 1996, când a cumpărat Yukos, nu mai lucra in domeniul public. Iar afacerea a fost finanţată cu împrumuturi de la bănci ruseşti pentru că investitorii străini s-au temut. Mai mult, Yukos era într-o stare financiară critică, avea 2 miliarde de dolari datorii la stat, nu plătise salariile de mai bine de 6 luni, iar preţul petrolului pe piaţa internaţională era de numai 18 – 25 de dolari barilul. „Nu se poate spune că statul sau preşedintele Ielţin mi-a făcut vreun cadou”.
De ce nu a fugit din Rusia, în 2003, când era avertizat de iminenţa arestării, aşa cum au făcut Boris Berezovski sau Vladimir Gusinski înaintea lui ? „Onoarea mea era în joc. Aveam senzaţia că-mi trădez principiile. Şi nu am putut”.
Astăzi, tandemul Medvedev-Putin vede în modernizare şi diversificare singura soluţie pentru a scote Rusia din criza economică. Unii pledează pentru liberalizarea sistemului politic şi economic, alţii cred că o modernizare eficientă poate fi condusă numai de un „dicatator benign”. Cum vede Hodorkovski viitorul Rusiei?
„Este o prostie să crezi că poţi construi un stat puternic şi o economie modernă sub un „dictator benign”. Un stat puternic are nevoie de instituţii democratice puternice şi independente. Mai ales de o societate civilă bine dezvoltată şi de o presă liberă. „Dictatorul benign” este visul oricărui birocrat” – este de părere Mihail Hodorkovski.
Dacă i-a mai rămas ceva din averea personală şi cât timp crede că mai poate finanţa o armată de avocaţi şi o campanie mondială de susţinere a cauzei sale ? – mai vor să ştie jurnaliştii de la Spiegel online. „Cât va fi nevoie, cât vor mai putea familia si prietenii mei” – este răspunsul laconic al omului de afaceri rus.