Atacurile de acum din sânul coaliţiei reflectă animozităţi mai vechi, tensiuni neconsumate.
Atacurile pe care şi le adresează principalii concurenţi ai competiţiei prezidenţiale par să fi dat startul neoficial al campaniei electorale. Campionul acestor rafale acuzatoare este Marian Lupu. Domnia sa a reacţionat cu o duritate a tonului vădit disproporţionată faţă de intenţia, anunţată recent, a premierului Vlad Filat de a candida la funcţia de şef al statului. Preşedintele PLDM nu ne-a comunicat o mare noutate. Refuzul partidelor coaliţiei de a forma un bloc electoral pentru alegerile parlamentare exclude, în principiu, un candidat comun la prezidenţiale. Aşa că din momentul în care aceste partide au decis să îşi urmeze fiecare propria cale, războiul replicilor şi inflamarea retorică au devenit inevitabile.
În cele 10 luni de guvernare, Alianţa s-a mişcat foarte neuniform. A înregistrat, pe de o parte, succese remarcabile în politica externă, unde asistenţa instituţiilor financiare internaţionale şi apropierea de Uniunea Europeană au asigurat un consens în rândurile sale.
Mai prost s-a manifestat actuala putere pe plan intern, întrucât aici a fost atinsă o zonă sensibilă: bani, afaceri şi interese politice divergente. Atacurile de acum din sânul coaliţiei reflectă animozităţi mai vechi, tensiuni neconsumate. Nici măcar exigenţa solidarităţii impusă de referendumul din 5 septembrie nu e în stare să le strunească. Croşeurile retorice pe care şi le aplică partenerii din Alianţă sunt nişte mesaje adresate alegătorilor, mai precis anumitor felii din electorat.
Marian Lupu se declară de stânga, vizează voturile acestor alegători, preponderent rusofoni, şi semnalizează Moscovei că poate conta pe el. Preşedintele PD critică decretul lui Mihai Ghimpu referitor la 28 iunie, ca „Zi a ocupaţiei sovietice”, şi afirmă că dacă decretul nu ar fi fost denunţat de către PCRM la Curtea Constituţională ar fi făcut-o Partidul Democrat. În mod surprinzător, dl Lupu îi califică într-un interviu radiofonic drept bandiţi şi criminali pe luptătorii basarabeni din războiul de pe Nistru, după ce preşedintele Ghimpu a acordat distincţii de stat membrilor grupului Ilaşcu. Aşa cum ştim, CEDO a condamnat Rusia şi a dat dreptate Grupului Ilaşcu. Însă declaraţiile preşedintelui PD sunt regretabile nu numai din acest motiv.
Volens-nolens, Dl Lupu acreditează ideea că în Republica Moldova nu poţi fi de stânga decât prin „traficarea” intereselor naţionale, prin inversarea valorilor fundamentale. E un drum foarte primejdios. Nu zicea chiar domnia sa cândva: „să oprim războiul politic”, să nu-i mai divizăm pe oameni în „ai noştri” şi „ai voştri”? Dl Lupu se pune într-o situaţie foarte delicată în raport cu ceilalţi parteneri de coaliţie. Partidul Democrat nu se poate eschiva de la răspunderea ce îi revine în cadrul guvernării. Or, cine va părăsi Alianţa înainte de alegeri va fi taxat cu asprime de alegători, fără a avea garanţia că va obţine, în schimb, indulgenţa comuniştilor. Dimpotrivă! Este pregătit Partidul Democrat să-şi asume aceste riscuri? Să sperăm că nu.
Ultimele confruntări politice din sânul Alianţei apar într-o lumină infinit mai proastă pe fundalul dezvăluirilor făcute de fostul consilier prezidenţial, Sergiu Mocanu, privind relaţiile oculte dintre partidele politice şi oameni de afaceri controversaţi, arondaţi fostei guvernări comuniste, despre care se spune că ar controla în continuare importante instituţii ale statului. Moldova ne apare astfel ca o ţară sugrumată de o caracatiţă mafiotă, în care democraţia se află într-un pericol de moarte. În actualele condiţii, va fi foarte greu să cerem cetăţenilor să-şi păstreze cumpătul şi luciditatea. Deşi tocmai de aceste calităţi este nevoie mai mult ca niciodată.