O medalie BNR controversată: Patriarhul Miron Cristea, care a fost responsabil cu revizuirea legii cetățeniei, prin care 225.222 de evrei, 37% din populația evreiască a României, aveau să fie deposedați de cetățenie.
La Bucureşti are loc în zilele de 11-12 august o vizită oficială a Preşedintelui Statului Israel, Shimon Peres. Istoria relațiilor româno-israeliene este lungă şi, deşi nu lipsită de obstacole, în general pozitivă. După 1989 România şi Israel au devenit un fel de aliați neoficiali, aşa cum a ilustrat recent tragicul accident în care şi-au pierdut viața în munții Bucegi şase militari israelieni şi unul român. Cu toate acestea, nu toate umbrele au dispărut. Umbrele trecutului par să reapară cu încăpățânare, la care se adaugă vocile neoficiale ale unora ce pretind a reprezenta glasul pretinsului adevăr istoric. Din păcate, aceste ultime voci abundă atât în comentariile „forumiştilor” la articole publicate în ziare, cât şi în rândurile unor organizații neguvernamentale care îşi fac publică ura combinată cu ignoranța.
Astfel, la 3 august, în ajunul vizitei lui Peres, câteva organizații neguvernamentale au organizat o demonstrație în fața ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, protestând, pasămite, împotriva amestecului intern în treburile României. Acest amestec, se afirma în protestul adresat şi lui Peres personal, nu ar fi decât prelungirea în postcomunism a dominației iudaice din timpul comunismului.
Legenda iudeo-bolșevismului era ilustrată, printre altele, prin nume de comunişti care orice au fost, numai evrei nu. Printre ei se numărau Gheorghe Apostol, Teohari Georgescu, Pantiuşa Bodnarenco sau Miron Constantinescu. Dar ce provocase mânia acestora?
Pasămite, un protest al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”, din 19 iulie, urmat, zece zile mai târziu, de o declarație a lui Radu Ioanid, directorul diviziei de programe arhivistice internaționale din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington împotriva unei decizii a Băncii Naționale a României de a emite cinci medalii cu ocazia aniversării a 125 de ani de autocefalie şi 85 de ani de la înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române.
Una din aceste medalii urma să-l înfățişeze pe Miron Cristea, primul patriarh al BOR şi prim-ministru între anii 1938-1939. Acesta fusese responsabil cu revizuirea legii cetățeniei, prin care 225.222 de evrei, respectiv 37% din populația evreiască a României, aveau să fie deposedați de cetățenie.
Dar de ce afirmam că reacția acestor organizații era numai un pretext? Simplu: la 8 iulie, cu aproape o lună înaintea izbucnirii scandalului numismatic, ele anunțau un alt protest în fața aceleiaşi ambasade, cu ocazia vizitei lui Peres. Numai lozinca era oarecum diferită: „Opriți falsificarea istoriei României de către comuniştii evrei”, oferind şi ceea ce se voia a fi un „exemplu elocvent: Cetățeanul American cu origini bolşevice Vladimir Volodea Tismăneanu [este] preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului”. Altă inexactitate, Tismăneanu deținând în cadrul acestui institut o altă funcție. Dar cine să se împiedice de asemenea „detalii”?
Protestul lui Ioanid (cel al Institutului Wiesel fiind practic ignorat) a făcut imediat înconjorul lumii datorită ştirii redactată de Alison Mutler de la agentia Associated Press, reluată pe cinci continente. „Este de neconceput, ca Banca Națională a Germaniei să-l onoreze pe von Pappen sau ca banca Națională a Franței să creeze o medalie cu profilul lui Laval”, spunea Radu Ioanid într-un alt interviu, publicat în „Evenimentul Zilei”. Numai data protestului public a fost devansată pentru a nu scăpa ocazia oferită.
Este adevărat că la acest protest public nu a participat decât o mână de oameni. Dar cine se osteneşte să citească sutele de comentarii ale „forumiştilor” constată că opiniile protestatarilor sunt împărtăşite de foarte mulți. Că o fițuică numită „Tricolorul” titrează „Fascistul evreu Ioanid îl porcăieşte pe Miron Cristea” nu mai surprinde pe nimeni. Poate nu surprinde nici reacția BOR, care a ținut să sublinieze că „Banca Națională a României a dorit să evidențieze lumina din activitatea patriarhilor României, nu să-i judece post-mortem pentru reale sau presupuse umbre”.
Dar surprinde faptul că această bancă nu a găsit de cuvință să consulte măcar Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memorie a Exilului Românesc înainte de a lua decizia de a emite moneda. Cum sublinia istoricul Adrian Cioflâncă de la acel institut, ea ar fi constatat că dintre cei cinci patriarhi comemorați, asupra a patru planează suspiciuni de colaborare cu un totalitarism sau altul, dacă nu cu ambele.