„Eu, fiul lor” (Polirom, 2010) - un război fără pace.
In ultimul său număr, săptămînalul bucureștean „Observator Cultural” a publicat în avanpremieră extrase dintr-o carte ce va apare la începutul lunii septembrie, la editura Polirom și care va face cu siguranță să curgă multă cerneală: Dorin Tudoran: Eu, fiul lor. Victor Eskenasy-Moroșan:
Dorin Tudoran, poetul, eseistul și, sub regimul Ceaușescu, dizidentul, bine cunoscut și cititorilor din Moldova, unde din anii ’90 a stat peste un deceniu în calitate de director al biroului local al ONG-ului Fundația internațională pentru sistemele electorale (IFES), publică la Polirom, începutul unei adevărate saga, ce se anunță de proporții tolstoiene și care, prin extensie, s-ar putea chiar intitula... Război și pace. Cu o reflecție interogativă în spate, al cui război și pacea căruia ?
Este vorba de o selecție de documente din perioada 1982-1985, comentate de autor și cu o prefață migăloasă și extrem de instructivă semnată de Radu Ioanid, din ansamblul Dosarului său de urmărire informativă reunit de Securitate. Dorin Tudoran a început să fie urmărit din 1976, dar ce a primit spre consultare, grupat în 18 volume, nu include decît perioada de după august 1980 pînă bine după 1989 (data închiderii dosarului nu este clară); și nici acest material nu i-a fost restituit integral.
Nimeni nu poate spune că Direcția Securității Statului nu a fost una prolifică: dosarele restituite lui Dorin Tudoran cuprind peste 9800 de file, ceva mai mult de trei mii rezultat al informărilor - și informatorilor, ar fi de subliniat -, peste 6000, rezultate din transcrierile ascultării telefonice și înregistrărilor audio/video și un modest buchet de 77 de pagini, mare parte ilizibile, dosar de la Centrul de Informații Externe/Emigrație.
Din acest imens volum de „muncă ” a Securității, pentru a face să tacă o voce disidentă, Dorin Tudoran a selectat în primul volum ce apare la Polirom doar documentele aflat în primele cinci volume ale Dosarului de urmărire. Suficiente pentru a ilustra, cu expresia lui Tudoran faptul că „începînd cu mijlocul anilor 70, viața mea privată a dispărut. In finalul operațiunii, am devenit altcineva”. Și, din nefericire, nu este vorba de un roman al identității în evoluție, de genul celor scrise de Philip Roth, ci de o acțiune de uzură permanentă și reală, de un întreg sistem de distrugere, declanșat împotriva unui om, și el real. Cum îi spunea un alt personaj cunoscut al acelor ani, Mihai Botez, un om angajat „într-un război inegal, fără sorți de reușită”. „Parcurgînd asemenea mii de pagini - scrie Dorin Tudoran - realizezi cît de infernală era plasa în care eram împachetați cu toții. Inclusiv, informatorii lasă de înțeles autorul, doar șase dintre ei deconspirați, alți 28 rămînînd încă în ceață.
Cum îi enumeră în prefața la carte, Radu Ioanid, este vorba de critici literari, scriitori, poeți, ziariști, prieteni, cunoștințe etc. Intre ei, cazul celui care a fost cunoscut ca dizidentul Mihai Botez este, poate, cel mai relevant pentru perversitatea sistemului ceaușist și va declanșa, bănuiesc, după citirea cărții reflecții amare despre rolul și slăbiciunile intelectualității românești în epoca în care în alte țări est-europene un Havel sau un Michnik se constituiau în etalon al dizidenței și rezistenței împotriva regimului totalitar.
Eu, fiul lor, cartea lui Dorin Tudoran trebuie vădit citită înainte de orice alte judecăți. Există însă o lungă listă de personaje din Dosarul Tudoran, amintite la sfîrșitul prefeței lui Radu Ioanid, care demonstrează capacitatea de regenerare a demonilor în societatea românească. Intre ei, lt.col. Marian Ureche, devenit după 1989, general și șef al Serviciului independent pentru protecție și anticorupție din Ministerul Justiției, maiorul Vasile Maieran, cel care s-a ocupat și de Radio Europa Liberă, avansat la gradul de general SIE de președintele Emil Constantinescu, colonelul Ilie Merce, ajuns parlamentar și în „Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții”, informatorii Dorin și Dan, ajunși directori ai unor posturi de radio occidentale guvernamentale ș.a.m.d. Mai e nevoie de comentarii ?