Profesoara Elena Sava: „Doamne, Dumnezeule, te-ai coborît și la noi în Moleşti...”
Poate nu ştiţi sau nu credeţi dar există şi „şcoli prietenoase” în Republica Moldova, construite cu sprijinul UNICEF. Paul Hodorogea a vizitat noua şcoală de la Moleşti şi relatează:
Pentru copii din satul Moleşti şi părinţii acestora sunetul tradiţional de clopoţel pe care l-au auzit de atîţea ani la festivităţile de 1 septembrie a sunat astăzi mult mai deosebit. Pentru că de acum încolo satul va avea o şcoala prietenoasă copiilor, cum o numesc finanţatorii proiectului de reorganizare complexă a instituţiei de învăţămînt.
Ala Bălănuţă, invaţatoare de clasele primare, ne spune mai exact ce inseamna o scoala prietenoasa copiilor:
„Orice copil are dreptul sa inveţe la scoala. Orice copil este asteptat asa cum este si primit cu dragoste la scoala. El nu trebuie forţat, dar... aşa, din propria dorinţa, sa-si gaseasc locul aici in şcoala. Si ii primim pe toţi, si pe cei cu dezabilitati, si cei sanatosi au dreptul sa vina la scoala. Dupa acest program copii sunt mai liberi, mai degajati, mai creativi.”
Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, a avut privilegiul să taie panglica în faţa copiilor care au dat buzna în şcoala renovată. Apoi a facut-o pe profesorul: „Cine a frecventat gradiniţa? Sa ridice toti mainile? Bine.”
Dupa obişnuitul careu, copiii si-au ales cate un loc in clase şi au prins a se iscodi unii pe alţii ce au in ghiozdane. Oxana, în prima zi de şcoală s-a arătat deosebit de încîntată de trusa pentru lecţiile de desen:
„Mama mi-a cumparat un fel de ascuţitoare cu desen. Mama mi-a cumparat acuarele. Leliţa mi-a trimis rigla. Una am lasat-o acasa.”
Printre părinţi am zărit-o, cu un buchet mare de flori in braţe pe Elena Sava, care în urmă cu 23 de ani şi-a incheiat activitatea de profesoara. După ce a văzut conditiile din liceu nu şi-a putut stăpîni invidia: „Eu cand am lucrat, am lucrat in conditii mizere, carbuni in soba, fum dimineaţa, copiii veneau dezbracaţi, desculţa, in ciubote de răzână, frig, nevoie. Trebuia sa-i incalzesc la soba, pe urma sa fac lecţii. Dar acum ia uitati-va ce frumuseţe este in şcoala. In primul rand mobila, Doamne Dumnezeule, te-ai coborat si la noi in Moleşti...”
Europa Liberă: Dar credeţi ca acum copiii vor invăţa mai bine daca au asemenea condiţii?
Elena Sava: „Acum copiii sunt alintaţi, au telefoane mobile, stau si suna la lectii si fotografiaza invatatorul cum vrei. Ele trebuie oprite in şcoala. Sunt imbrăcaţi, alintaţi, incalţai, sătui...”
Europa Liberă: Ce le mai lipseşte ?
Elena Sava: „Doamne, toate celea le-o dat Dumnezeu!”
Şcoala a fost renovata cu suportul financiar acordat de Unicef, Veolia, o fundaţie franceza, şi Fondul de investitii sociale din Moldova.
În satul Zbieroaia din raionul Nisporeni renovarea cladirii şcolii s-a facut din banii adunaţi în exclusivitate de parinţi şi de primărie. Am discutat la telefon cu Nadia Darie, primara din satul Zbieroaia. Ei au gimnaziu, iar după absolvire elevii nu raman acasa, ci isi continuă studiile în liceele din apropiere: „Anul acesta noi am reusit sa gazificam şcoala, incalzirea este centrala, reparatie s-a facut, s-au schimbat geamurile si usile. E doar gimnaziu, si invata copii numai din localitatea noastră. Dupa ce absolvesc, ei singur merg in liceul din Grozeşti sau alte licee si-si continuă studiile. Chiar daca e departe, ei totusi merg să şi le continue.”
La gimnaziul din Zbieroaia invaţa puţin peste 200 de elevi. Majoritatea absolventilor, dupa ce-şi aleg localitatea şi liceul fie fac naveta pana la Grozeşti, fie stau la gazdă in Nisporeni.