Cunoaştem un caz recent în care o strategie electorală asemănătoare celei preconizate de dl Isărescu a dat roade: Vladimir Putin a câştigat alegerile prezidenţiale din Rusia; dar România nu e Rusia.
2 septembrie 2000
Editorialul săptămânii.
de Nestor Ratesh
Candidatura și campania electorală a lui Mugur Isărescu.
Candidatura domnului Isărescu nu a depăşit pragul unei intenţii, declara într-un interviu acordat postului nostru de radio d-ul Adrian Vasilescu, cel mai apropiat colaborator al primului ministru. E drept însă, că spre sfârşitul interviului, domnia sa ne vorbea despre felul în care se va derula campania electorală a premierului, candidatura acestuia la preşedinţie devenind astfel incomparabil mai puţin ipotetică.
Aflam puţin după transmiterea interviului că într-o reuniune restrânsă se lua şi decizia ca domnul Adrian Vasilescu însuşi să fie şeful campaniei electorale a candidatului Mugur Isărescu, o ştire încă neanunţată public. Această candidatură a fost mai tot timpul învăluită în incertitudini şi condiţionări ce păreau să sugereze că domnul Isărescu intră în bătălie cu reţineri şi dubii.
Nu ştim în ce măsură este o tactică intenţionată sau reflectă o realitate. Sigur că el are o situaţie specială , în sensul că vrea să candideze ca independent dar nu se poate totuşi dispensa de un sprijin politic ce nu poate veni în împrejurările actuale decât de la Convenţia democrată 2000, de care însă doreşte să se ţină cât mai departe. De asemenea, el intenţionează să rămână în fruntea guvernului până la alegeri deci va avea mult mai puţin timp de a-şi desfăşura campania electorală decât rivalii săi.
Nu mai vorbesc că va trebui să prezideze un guvern în care sunt reprezentate forţe politice care se opun candidaturii sale şi din care face parte, cel puţin deocamdată chiar şi un candidat prezidenţial rival. Modul în care a descris d-ul Vasilescu viitoare campanie electorală a premierului ţine seama de aceste împrejurări. Ea va fi una foarte frugală, limitată şi mai curând reactivă. Domnia sa a numit-o „atipică”: nu va participa la mitinguri, nu va ţine discursuri, va lăsa electoratul să-l aprecieze pentru felul în care îşi va face treaba la guvern.
Se pot câştiga alegerile cu o astfel de campanie ? Nu avem un răspuns la îndemână. Toate indiciile sugerează că ceilalţi candidaţi vor duce campanii foarte viguroase iar polemicile vor fi acerbe. Un prim ministru care-şi vede de treabă şi nu se ia la trântă cu ceilalţi ar putea să arate bine în ochii acelor alegători care nu prea gustă focurile de artificii specifice campaniilor.
Cât de mulţi sunt aceştia este o necunoscută. Spectacolul joacă şi el un rol major, chiar şi la electorate mai mature ca cel din România. Vizibilitatea candidatului este adesea un factor important în formarea opiniei electoratului. Dar pe lângă spectacol, într-o campanie se dezbat idei şi programe, se lansează mesaje, se conturează personalitatea candidaţilor. Căci este vorba de candidaţi la preşedinţie, o funcţie care are alt contur şi alte pretenţii decât cea de prim ministru.
Preşedintele nu administrează ţara, nu are funcţii executive. De la preşedinte se cere viziune, se cere carismă, se cere capacitatea de a trata cu şefi de stat străini, o anume deschidere spre orizonturi ce ar putea să lipsească tehnocraţilor. Cu alte cuvinte nu este suficient să fi un prim ministru bun, pentru a deveni un preşedinte eficace. Campania are rostul de a permite candidaţilor să convingă electoratul că au calităţile necesare pentru a fi preşedintele ţării.
Se va abţine domnul Isărescu de la toate acestea? Va lăsa el să-i scape prilejul de aşi demonstra propriile calităţi, expertiza, elocinţa, şarmul, viziunea , orizontul ? Cunoaştem un caz recent în care o strategie electorală asemănătoare celei preconizate de d-ul Isărescu a dat roade: Vladimir Putin a câştigat alegerile prezidenţiale din Rusia fără a participa la campania electorală. Dar România nu e Rusia iar Isărescu nu e Putin. Ştim de altfel cum a câştigat Putin: bombardând Cecenia. Premierul român nu are la îndemână bombardierele şi nici nu duce vreun război.
Miracole nu-i probabil să facă iar adversarii săi în cursa prezidenţială sunt personalităţi redutabile, unele cu experienţă în bătăliile electorale. Dar, desigur, să aşteptăm să vedem cum va arăta efectiv campania d-ului Isărescu.