Banii nu pot fi folosiţi într-o agricultura falimentară, partenerii de guvernare se urăsc de moarte, primul ministru s-a cam săturat de gîlceavă, iar cutare observator occidental îi face pe toti handicapaţi mintal.
6 septembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Emil Hurezeanu).
Un scandal - politizarea programului SAPARD.
În aceste zile, un diplomat Occidental bine rodat în contactele personale şi profesionale cu politicienii romani, credea cu voce tare că aceştia au o problema de sănătate mintală. Grele, şi nespuse încă, în felul acesta, cuvinte! Cit sunt ele de adevărate ?
Ocazia a fost şi este, risipirea iresponsabilă şi qvasi iminente a 150 de milioane de euro, de credit nerambursabil, oferit de Uniunea Europeană agriculturii romanesti. Ministrul Mureşan nu se înţelege cu ministrul Roman, ministrul Roman este preocupat peste măsură de candidatul prezidenţial Petre şi deşi pretinde că poate, nici nu se înţelege cu primul ministru Isărescu. Primul ministru Isărescu care se confundă oarecum cu prezidenţiabilul omonim, crede, la rîndul lui, că are de-a face cu nişte copii răzgîiaţi, pur şi simplu, care cînd se sfădesc vin la nenea să-i împace, iar cînd acesta se înfurie, devine principalul vinovat...
Pînă una alta, banii nu pot fi folosiţi într-o agricultura falimentară, partenerii de guvernare se urăsc de moarte, primul ministru s-a cam săturat de gîlceava din grupa mică cu pretenţii de grupa mare, iar cutare observator occidental îi face pe toti handicapaţi mintal. În jur, spectacolul are ceva din idilismul unui cîmp de bătălie între două masacre. Nu doar anunţate, ci mereu repetate în preajma alegerilor. Brusc, ministrii PD-işti au devenit Robespierre-ii hoţilor şi leneşilor ţărănişti şi liberali, cum spune domnul Petre Roman.
Un fost prim ministru de dreapta devine candidat de Drăgăşani la stînga în mai puţin de un an. Radu Vasile este totuşi prototipul oportunistului politic absolut. Stîngiştii pro-occidentali se integrează în rîndurile post comunistilor pro-ruşi, Brătieniştii şi masonii recunosc stînga comunistă în rîndurile urmaşilor lui Nicolae Ceauşescu, conciliaţi cu mezinii lui Guţă Tătărăescu, fostul contabil şef al conturilor lui Ceauşescu şi lichidatorul iliescian al valutei capitaliştilor din 1992 devine cel mai credibil candidat al liberalismului romanesc, ţărăniştii se împacă cu tireuerii fără carabină, Ciorbea şi Vosganian, pe care vechea uniformă strîmtă şi decolorată îi face de nerecunoscut în rîndurile trupei. Îşi sărbătoresc nunta de aur cu partidul în schimb prin munca de sus, domnii Ionescu Galbeni şi Diaconescu.
La stînga, mişcarea browniană pare şi mai contagioasă. Întors din America, domnul Năstase descoperă noul continent necunoscut al PDSR : imaginea sa occidentală proastă. Ca la un ordin, toţi fruntaşii partidului îşi fac profesiunea de credinţă capitalistă cu aceiasi putere de convingere a cutărui cap bisericesc, fost ctitor al demolării bisericilor, îndrăgostit peste noapte de unul din candidaţii prezidenţiali - laici, şi în rezervă - aidoma întregului popor.
Domnul Iliescu, cel mai complet fost dintre foşti, devine, subit şi cel mai sever reformator. Restul limita al schimbării la faţă, a treia sau a patra ! - sub trei dictaturi şi o pseudo-democraţie, este acceptarea desfiinţări IAS-urilor. Domnul Iliescu, marele specialist în ape, tocmai a trecut Rubiconul. Să nu se înece la mal !
(...)
Carol I avea sa scrie atunci, în miezul crizei din 1870, în momentul în care se convinsese că Romania este o ţară neguvernabilă, aceste memorabile concluzii în publicaţia germană Ausburger Allgemeine Zeitung: „politicienii romani nu ştiu să conducă şi nu vor să se lase conduşi”. Probabil că toţi preşedinţii de republică ai ultimelor decenii aveau să facă o experienţă similară. Unora nu le-a folosit la nimic. Domnul Iliescu, de exemplu, persistă şi semnează. Doar doi au tras, de voie, sau de nevoie, concluzii definitive: Nicolae Ceauşescu, lichidat sumar la Tirgovişte în numele păstrării liniştii lupilor îmbrăcaţi în blană de miei, şi Emil Constantinescu, singurul om de stat proeminent din istoria Romaniei care a întrerupt logica supravieţuirii politice cu orice pret. (...)