Procesul lui Gheorghe Crăciun ar trebui să fie al tuturor torţionarilor rămaşi în viaţă.
19 septembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Şerban Orescu).
Memoria Aiudului.
Stirea că un fost torţionar, colonelul în rezervă Gheorghe Crăciun, fost director al penitenciarului Aiud între 1958 - 1964, urmează a fi tradus în faţa justiţiei are de ce să reţină atenţia publică. Mai întîi pentru că ar fi, după ştiinţa mea, cel dintîi caz după revoluţia din decembrie cînd un satrap al vechilor închisori din era comunistă ar fi adus în faţa tribunalului. În al doilea rînd, pentru că anchetatul Gheorghe Crăciun, căruia procurorul îi pune în seamă decesul a peste 130 de deţinuţi politici de pe urma tratamentului inuman administrat sub directa lui îndrumare, este în vîrstă de 87 de ani. Ceea ce va înlesni, desigur, achitarea lui.
In al treilea rînd pentru că procesul lui Craciun ar trebui să fie al tuturor torţionarilor rămaşi în viaţă.
De ce doar al lui Crăciun?! - se vor întreba unii. Se urmăreşte exonerarea altora prin găsirea unui ţap ispăşitor? Are acest proces acum un rol electoral ? Stiindu-se mai ales că el va fi finalizat de alţii, după alegeri? Aceste procese daca ar fi existat la timp voinţa politică trebuiau intentate imediat după revoluţia din decembrie 89. S-a spus pe atunci, în perioada cît ministru a fost domnul Mircea Ionescu Quintus, de pildă, că faptele fiind vechi, a intervenit prescripţia. S-a mai spus, tot de Ministerul justiţiei, că fapta nu era incriminată de lege în momentul săvîrşirii ei.
Numai că, un acord internaţional din 26 noiembrie 1968, avînd caracter de anexă la Convenţia privind Drepturile Omului şi Libertăţilor Fundamentale, exclude prescripţia pentru crimele împotriva umanităţii indiferent de momentul comiterii faptei şi chiar dacă aceste crime nu violau dreptul intern al respectivei ţări în momentul comiterii.
Cu toate acestea, în Romania nu s-au aplicat aceste reguli. Ele ar fi condus la numeroase procese de felul celui intentat abia acum colonelului în rezervă Craciun şi ar fi ridicat prestigiul statului post revoluţionar. Dimpotrivă, după noiembrie 96, adică sub ministeriatul domnului Valeriu Stoica foşti deţinuţi politici care au cerut tribunalelor reabilitarea personală, au fost refuzaţi. Motivul: de-a dreptul ridicol - tribunalele militare, s-a spus, aplicaseră atunci, pe timpul lui Gheorghiu-Dej sau Ceauşescu, aplicaseră corect legea! (...)
In plus, statul post-comunist a avut grijă să nu permită accesul istoricilor la arhivele secrete ale regimului comunist. Secrete au fost, secrete au rămas ele şi în prezent, inclusiv pentru istorici! Degeaba eforturile deputatului Serban Rădulescu Zoner, cunoscut istoric. Istoricilor li se refuză accesul la arhive pe motiv de secret de stat, ca şi cum conceptul secretului de stat ar fi azi acelaşi ca în timpul lui Ceauşescu sau Gheorghiu-Dej ! (...)
Însăşi reformele menite să schimbe structura economiei sunt desigur, mai uşor înţelese şi acceptate de unii dacă li se arată clar, ce a însemnat, în trecut, comunismul. Reţinerea guvernanţilor din Romania în raport cu dezvăluirea adevăratei feţe a comunismului a contribuit în cele din urmă şi la impopularitatea regimului instaurat cu 4 ani în urmă, este aproape sigur. După cum aproape sigur e că prin procesul intentat acum lui Gh. Crăciun se încearcă întrucîtva recuperarea avansului cîştigat de opozitia de stînga.