Cîteva organizaţii obşteşti ale etnicilor minoritari au declarat că vor sprijini propunerea mişcării din Găgăuzia.
Mişcarea Noua Găgăuzie a renunţat la ideea organizării unui referendum local pe tema limbii ruse, ca a doua limbă oficială în autonomie, şi îşi propune să iniţieze un plebiscit republican care ar conferi limbii ruse acelaşi statut cu româna/ moldoveneasca pe întreg teritoriul R. Moldova. Iniţiativa pare să fie susţinută şi de alte organizaţii obşteşti ale etnicilor minoritari din republică.
Într-o conferinţă de presă ţinută azi la Chişinău, unul dintre liderii mişcării Noua Găgăuzie, Nicolae Telpiz a anunţat că vineri, la Comrat, urmează să aibă loc un forum republican la care va fi constituit un grup de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor necesare iniţierii unui referendum pe tema schimbării statutului limbii ruse. Autorii iniţiativei cer pentru limba rusă acelaşi statut pe care îl are româna/ moldoveneasca şi aduc în sprijinul acestei idei mai multe argumente, de la ceea ce ei au numit „tensiuni în societate”, care ar avea ca sursă probleme ce ţin de funcţionarea limbilor, la sondajele care ar arăta că majoritatea populaţiei republicii ar accepta ca limba rusă să fie a doua limbă de stat.
La acestea, liderul de la Noua Găgăuzie adaugă şi alt fapt, pe care îl consideră cu mai multă greutate. „Poporul Găgăuziei e îngrijorat de ceea ce se întîmplă azi”, spune Nicolae Telpiz. „Are loc o românizare de amploare. Toate mesajele pe care le primim de la instanţele republicane sînt în limba română. Deşi noi ştim că articolul 13 din Constituţie spune că limba de stat a Republicii e limba moldovenească. Ne îngrijorează şi faptul că în şcoli se studiază nu Istoria Moldovei, ci Istoria Românilor, şi este predată limba română. Adică sînt multe probleme care s-au acumulat”.
În aceeaşi conferinţă de presă, cîteva organizaţii obşteşti ale etnicilor minoritari au declarat că vor sprijini propunerea mişcării din Găgăuzia. Igor Tuleanţev care reprezintă Congresul comunităţilor ruseşti a spus că şi alte organizaţii obşteşti ale vorbitorilor de limba rusă pledează pentru aceea ca limba rusă să aibă statut de limbă de stat.
Tuleanţev a amintit că înainte de 5 septembrie mai multe organizaţii ale grupurilor entice minoritare au cerut să fie scos la referendumul pe tema modificării procedurii de alegere a preşedintelui ţării şi tema limbii ruse: „Din păcate, logica actualei puteri e – cu cît mai rău ştim rusa, cu atît mai aproape de Europa sîntem. Am auzit nu o dată această idee promovată de unele organizaţii controlate de putere. Dacă vom continua să mergem în această direcţie, nu va rămîne nimic din Moldova polietnică şi policulturală.”
Cei care spun că reprezintă vorbitorii de limbă rusă au accentuat că remarcă în ultima perioadă o strîmtorare a acestei limbi, ceea ce i-ar face pe unii dintre ruşi să fie mai îngrijoraţi pentru viitorul copiilor lor care se vor vedea nevoiţi să părăsească Moldova, cred ei.
Scriitorul de limba rusă Oleg Panfil vede însă puţin altfel lucrurile. Intelectualul rusolingv spune că ideea referendumului ar fi o exagerare din partea celor care o promovează: „Eu cred că probabil pentru acei care sînt acum agitaţi în sensul ăsta, sincer vorbind, la nivel real, poate nemanifestat în mass-media şi nu prea discutat, este un simplu fapt, că cum înainte, să zicem pe vremurile sovietice, cariera politică şi administrativă o puteai face numai cunoscînd limba rusă şi fiind communist, aşa şi acum s-a format deja conglomeratul de partide politice şi de oameni care vor să fie la putere.
Aproape toate partidele sînt închise pentru ruşi, în afară de comunişti şi poate încă unul. A face carieră politică pentru vorbitorii de limba rusă e cam greu. Asta acum e aşa, dar dacă va contiuna tendinţa asta, neştiind limba română, nu vei putea face nici un fel de carieră. Şi eu cred că faptul acesta înspăimîntă populaţia care vrea să facă iarăşi limba rusă limbă de stat şi, probabil, ei nu conştientizează faptul că atunci ar trebui două limbi să le cunoască perfect”.
Potrivit noilor modificări la codul electoral, un referendum poate fi considerat valabil dacă la vot se prezintă 1/3 din cei înscrişi pe listele electorale. Decizia însă de a organiza un referendum se ia în Parlament, după ce grupul de iniţiativă înregistrat de CEC prezintă legislativului numărul necesar de semnături pentru iniţierea plebiscitului.