Regizorul Alexandru Grecu despre spectacolul „Eu cu cine votez?” de Val Butnaru
La sfîrșitul săptămînii trecute, Teatrul „Satiricus-Ion Luca Caragiale” și-a deschis stagiunea cu un spectacol de Val Butnaru „ Eu cu cine votez?” după și despre Caragiale. Acest spectacol foarte ambițios a adunat laolaltă personaje și situații din toate piesele marelui dramaturg, dar și personaje din prozele sale, alături de mărturisiri din scrisorile celebrului scriitor. Regizorul acestui spectacol este directorul teatrului Alexandru Grecu.
Alexandru Grecu: „Acest spectacol nu face nimic altceva decît că ne arată lumea noastră: cine suntem noi și cu ce probleme ne confruntăm la acest început de secol.”
Dumitru Crudu: Care personaje vi se par că ar mai fi și azi actuale?
Alexandru Grecu: „Nu cred că există vreun personaj neactual, începînd de la Pristanda și terminînd cu Mitică. E plin Chișinăul de Mitici. România în genere geme de atîția Mitici. Uneori Miticii fac și politică. Ei au multe profesii, dar trăsătura lor de căpătîi este superficialitatea. Ei sînt peste tot, chiar și acolo unde te aștepți cel mai puțin să-i vezi. Și reușesc peste tot. De obicei, fac totul de rasoleală și sînt corupți. Trahanache, Cațavenci avem foarte mulți. Avem foarte mulți de alde Farfuride, Brînzovenescu. Sunt personaje care în fond dictează astăzi mișcarea politică din Republica Moldova.”
Dumitru Crudu: Au fost oameni care au ieșit șifonați sau șucăriți de la spectacol din cauză că s-ar fi văzut pe scenă?
Alexandru Grecu: „Au protestat mai mult politicienii care au zis că nu este așa de depravată clasa politică din Republica Moldova, cum o arătați voi, dar le-am replicat „Probabil, nu vă uitați dimineața în oglindă. Mai uitați-vă și o să vedeți că ne aflăm în pragul unei catastrofe politice”. Pentru că imoralitatea și trădările au ocupat un loc important la masă alături de cinste și de dreptate de la un punct încolo e foarte greu să le mai deosebești. Inițial acest spectacol se numea Scrisorile pierdute ale lui Ion Luca Caragiale, noi i-am schimbat denumirea în Eu pentru cine votez? În felul acesta, am și pus accentul pe problema care ne doare. Căci, din cauză că clasa politică este atît de coruptă, s-a zăpăcit și alegătorul care nu mai știe pentru cine să voteze. Și aceasta nu este o invenție a lui Caragiale, ci este o realitatea prin care a trecut și mai trece încă societatea din Republica Moldova.”
Alexandru Grecu: „Acest spectacol nu face nimic altceva decît că ne arată lumea noastră: cine suntem noi și cu ce probleme ne confruntăm la acest început de secol.”
Dumitru Crudu: Care personaje vi se par că ar mai fi și azi actuale?
Alexandru Grecu: „Nu cred că există vreun personaj neactual, începînd de la Pristanda și terminînd cu Mitică. E plin Chișinăul de Mitici. România în genere geme de atîția Mitici. Uneori Miticii fac și politică. Ei au multe profesii, dar trăsătura lor de căpătîi este superficialitatea. Ei sînt peste tot, chiar și acolo unde te aștepți cel mai puțin să-i vezi. Și reușesc peste tot. De obicei, fac totul de rasoleală și sînt corupți. Trahanache, Cațavenci avem foarte mulți. Avem foarte mulți de alde Farfuride, Brînzovenescu. Sunt personaje care în fond dictează astăzi mișcarea politică din Republica Moldova.”
Dumitru Crudu: Au fost oameni care au ieșit șifonați sau șucăriți de la spectacol din cauză că s-ar fi văzut pe scenă?
Alexandru Grecu: „Au protestat mai mult politicienii care au zis că nu este așa de depravată clasa politică din Republica Moldova, cum o arătați voi, dar le-am replicat „Probabil, nu vă uitați dimineața în oglindă. Mai uitați-vă și o să vedeți că ne aflăm în pragul unei catastrofe politice”. Pentru că imoralitatea și trădările au ocupat un loc important la masă alături de cinste și de dreptate de la un punct încolo e foarte greu să le mai deosebești. Inițial acest spectacol se numea Scrisorile pierdute ale lui Ion Luca Caragiale, noi i-am schimbat denumirea în Eu pentru cine votez? În felul acesta, am și pus accentul pe problema care ne doare. Căci, din cauză că clasa politică este atît de coruptă, s-a zăpăcit și alegătorul care nu mai știe pentru cine să voteze. Și aceasta nu este o invenție a lui Caragiale, ci este o realitatea prin care a trecut și mai trece încă societatea din Republica Moldova.”