Drepturile copilului sunt departe de a fi respectate în Romania.
18 octombrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Calin Cristea, corespondent: Liana Ionescu).
Plîngerile avocatului poporului.
Avocatul poporului este una din institutiile stranii ale tranzitiei romanesti. Produs după model francez, al Constituţiei din 1991, avocatul poporului a fost ca şi uitat pînă după alegerile din 1996, cînd Paul Mitroi a fost ales în fruntea acestei institutii care se bucură de importante prerogative constituţionale. Timp de 2-3 ani, Paul Mitroi avea să susţină periodic conferinţe de presă în care se plîngea monocord că avocatul poporului nu are sediu. A primit un sediu pînă la urmă, dar au urmat alte conferinţe de presă în care domnul Mitroi se lamenta in fata mass mediei că majoritatea sesizărilor pe care le face către instituţiile statului, ca urmare a plîngerilor adresate lui de cetăţeni, nu au efecte concrete. Intr-o conferinţă de presă ce a avut loc astazi, Paul Mitroi a vorbit despre plîngerile primite de la începutul anului referitoare la încalcarea drepturilor unor copii.
Drepturile copilului sunt departe de a fi respectate în Romania, este concluzia raportului special, primul de acest fel, realizat de avocatul poporului, instituţie înfiinţată în 1998 cu scopul de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeanului, în raport cu instituţiile publice. Raportul are la bază plîngerile adresate avocatului poporului, precum şi sesizările din oficiu privind încălcarea drepturilor copilului înregistrate în perioada oct 1998- august 2000 Ecaterina Lepădatu, şefa departamentului de protecţia copilului a declarat că este vorba de aproape 200 de cazuri investigate în acest interval.
Ecaterina Lepădatu: „196 de plîngeri individuale care au ca obiect protecţia copilului au fost luate în lucru şi finalizate pînă la finalul realizării raportului. In 1999, 79 au fost închise în favoarea copilului iar in 2000 avem luate în lucru 76 de dosare, 19 sunt închise.” (...)
Paul Mitroi: „Chiar şi acolo unde a fost bună credinţă şi s-a acordat din bugetul local cît se putea de mult (caselor de copii) era insuficient pentru existenţa în bune conditii a acestor case de ocrotire a copilului şi am fost primii care am sesizat la guvern.”
Paul Mitroi a subliniat că din cauza saraciei, abandonul scolar creşte, ca şi infracţionalitatea minorilor şi numarul de copii ai strazii, in condiţiile în care nu există măsuri active de prevenire. (...) O altă problema îngrijorătoare ţine de faptul ca autorităţile se preocupă prea puţin de găsirea copiilor dispăruţi. Pe de altă parte, multiplicarea mecanismelor instituţionale care se ocupă de copii organizate la nivel central, dar şi la nivelul fiecarui judeţ, presupune insemnate alocaţii bugetare pentru susţinerea unui numar impresionant de angajaţi. In acest context, a aratat avocatul poporului, adopţia internaţională, favorizată în raport cu adopţia naţională a devenit o sursă de venituri pentru finanţarea unor programe în beneficiul copiilor, iar acest lucru este perceput ca rezonabil de catre autorităţile administrative responsabile. (...)