Datoria se cifrează la aproape 123 de milioane de dolari şi provine în principal din două importante credite, contractate în 1993.
27 octombrie 2000
Actualitatea în Republica Moldova.
Acordul de restructurare a datoriilor de stat moldovene față de Federația Rusă.
Dan Ionescu: Parlamentul a ratificat astăzi Acordul cu privire la restructurarea datoriilor de stat ale Republicii Moldova faţă de Federaţia Rusă. Relatează Eleonora Lisnic.
Parlamentul a ratificat, după dezbateri tensionate, un acord interguvernamental moldo-rus cu privire la achitarea faţă de Federaţia Rusă a unei datorii de stat a Republicii Moldova. Datoria se cifrează la aproape 123 de milioane de dolari şi provine în principal din două importante credite, contractate în 1993. La acestea se adaugă şi un credit, obţinut de Guvernul moldovean în 1996 de la o bancă din Federaţia Rusă, Eximbank. Între timp acesta a fost transformat în datorie debitoare a statului rus. Primele două credite au fost contractate în ruble ruseşti, 90 miliarde, echivalentul în dolari, trecut în documentele oficiale de mai târziu, este de aproximativ 112 milioane de dolari.
Împrumuturile urmau să fie rambursate în anii 1997 şi 1998, însă Republica Moldova a reuşit să achite la termen doar 30 milioane de dolari. La ora actuală, cu tot cu dobânzi şi penalităţi, datoria pentru cele două credite depăşeşte 105 milioane de dolari. La acestea se adaugă datoria de 17 milioane de dolari pentru creditul de la Eximbank. Valoarea acestui împrumut, contractat în 1996 pe termen de doar 12 luni, era de 15 milioane de dolari.
Banii din cele trei împrumuturi au fost cheltuiţi pentru importul unor produse, în special din Rusia, energie electrică, gaze şi combustibil. Beneficiari principali au fost asociaţiile „Fertilitate”, „Arca Moldovei” şi „Tirex-Petrol”, întreprinderi care nu au fost în măsură să-şi achite datoriile, acestea fiind transformate în datorii de stat. De 23 de milioane de dolari a beneficiat şi regiunea transnistreană. De menţionat că aceste fonduri au fost transferate de Ministerul rus al Finanţelor direct pe conturile administraţiei de la Tiraspol.
Bineînţeles, Chişinăul nu a monitorizat gestionarea acestor bani, dar, potrivit acordului ratificat astăzi, datoriile Transnistriei, ajunse la 30 de milioane de dolari, vor fi plătite de la bugetul Republicii Moldova. Cele 123 de milioane de dolari urmează a fi întoarse Federaţiei Ruse în termen de 15 ani, cu o perioadă de graţie de 5 ani şi cu o dobândă anuală de 7 %. Pentru ratificarea acordului au votat 53 de parlamentari din Partidul Comuniştilor, Convenţia Democrată şi Partidul Democrat. Împotrivă s-au pronunţat deputaţi din majoritatea formaţiunilor, dar în special cei din Partidul Popular Creştin-Democrat şi Partidul Forţelor Democratice.
Cei care s-au pronunţat împotriva ratificării nu au fost de acord în principal cu asumarea de către Republica Moldova a datorieii regiunii transnistrene. Dar, în acelaşi timp, deputaţii au cerut ca Procuratura să investigheze cum au fost gestionaţi banii şi de ce beneficiarii nu au fost în măsură să ramburseze cel puţin o parte din ei. Ministrul Finanţelor, Mihai Manoli, a explicat, că dacă Parlamentul nu ratifică acordul, Federaţia Rusă ar putea majora suma datoriilor cu vreo 40 milioane de dolari, prin aplicarea unor noi amenzi.
Iată un fragment din discuţia preşedintelui Parlamentului, Dumitru Diacov, cu ministrul Finanţelor, Mihai Manoli.
Dumitru Diacov: „Dar este vreo perspectivă ca Transnistria să recunoască aceste 30 de milioane ca datorie de stat?”
Mihai Manoli: „Nu, protocolul care e anexat la materialele prezentate, trebuie de semnat din partea transnistreană.”
Dumitru Diacov: „El este semnat de Grădinari, care nu mai este ministru.”
Mihai Manoli: „El are împuterniciri eliberate de domnul Siniov, care la moment tot e oficial prezentat. Eu înţeleg situaţia care e creată, dar ceea ce a fost posibil, s-a făcut din interior.”
Dumitru Diacov: „Nu ştiu, eu am vorbit şi cu domnul Arapu, şi cu domnul Sturza, i-am întrebat ce înseamnă şi cum şi cât e de greu, cât e de grea situaţia, dar trebuie de susţinut.”
Până la urmă, preşedintele Parlamentului a propus ca Legislativul să dispună intrarea în vigoare a acordului doar după luarea unei decizii clare referitoare la datoria Transnistriei.
Tot astăzi Parlamentul a ratificat un acord interguvernamental moldo-chinez cu privire la serviciile aeriene.
În prima lectură a fost ratificat un acord între Republica Moldova şi Uniunea Latină, care prevede deschiderea la Chişinău a unei reprezentanţe a organizaţiei menţionate şi descrie privilegiile şi imunităţile angajaţilor acesteea. Împotriva documentului s-au pronunţat deputaţii comunişti.
Din Chişinău, Eleonora Lisnic, pentru Radio Europa Liberă.
*
Dan Ionescu: Întrunirea preşedinţilor comisiilor de stat din Federaţia Rusă, Ucraina şi Republica Moldova pentru reglementarea diferendului transnistrean, care urma să se ţină la Viena la 30 octombrie, ar putea să nu mai aibă loc. Potrivit generalului de brigadă Roman Formosa, adjunctul Misiunii OSCE de la Chişinău, partea transnistreană a refuzat să participe la reuniune, iar şeful comisiei ruse Evgheni Primakov are programată o altă vizită în străinătate, ceea ce, a adăugat generalul, ar diminua nivelul întrunirii. Cu toate acestea, preşedintele comisiei de stat a Republicii Moldova, Vasile Sturza, a plecat joi seara la Viena, unde astăzi s-a desfăşurat întrunirea troicăi OSCE şi a reprezentantului Adunării Parlamentare, pe agenda căreia a figurat susţinerea reformelor din Iugoslavia şi admiterea acestei ţări în organizaţie, dar şi aşa-numitul plan Primakov
pentru soluţionarea diferendului din Transnistria.
Rămânând la chestiunea Transnistriei, să menţionăm că binecunoscutul ziar parizian Le Figaro publică,pe prima pagină a ediţiei din 26 octombrie, un articol semnat de Guy Berré [?] şi purtând titlul „Şi dacă Tighina ar alege Transnistria?”. Autorul îşi începe relatarea cu următoarea remarcă: „Întreaga omenire priveşte spre Palestina – o singură ţară pentru două popoare. Cu toate acestea situaţia de acolo, complicată din punct de vedere istoric, ar putea să pară de o simplicitate biblică pentru locuitorii din Bender, care într-un climat de indeferenţă generală, vor trebui să decidă prin referendum, dacă vor să trăiască în Moldova sau în Transnistria.” În continuare autorul furnizează cititorului francez un minim de date despre acest oraş cu 40 de mii de locuitori şi despre regiunea în care este amplasat. El aminteşte şi unele evenimente, care au marcat istoria locului, inclusiv conflictul armat din 1992. „În prezent”, scrie Berré, „la Bender există două sisteme judiciare şi două poliţii – una transnistreană şi una moldoveană. Vom sublinia că poliţiştii moldoveni nu circulă decât în civil. În uniformă ei ar risca să fie linşaţi.” Părerea autorului este că locuitorii Tighinei preferă apartenenţa la Transnistria. El conclude în felul următor: „Se aşteaptă, evident, cu nerăbdare, rezultatele referendumului despre care observatorii cei mai avizaţi afirmă, că nu va schimba cu nimic actuala situaţie.”