Duşul l-a administrat baroneasa Emma Nicholson, raportor pentru Romania al UE: Romania nu are de ales decît calea accelerării reformelor economice..
4 noiembrie 2000
Editorial.
de Nestor Ratesh
Un duș rece.
Cine şi-a închipuit că străinătatea nu bagă se seamă ce se spune şi se face în focul campaniei electorale trebuie să fi primit ieri un duş rece. Duşul l-a administrat baroneasa Emma Nicholson, raportor pentru Romania al Uniunii Europene, care, aflată la Bucureşti a considerat necesar să precizeze fără menajamente diplomatice ce aşteaptă Uniunea de la noul guvern roman ce va fi instalat după alegeri şi anume să facă în primele 100 de zile progrese clare şi tangibilă în reforma economică, accelerînd între altele procesul de privatizare şi de închidere a întreprinderilor care provoacă pierderi importante. În vederea aderării la Uniunea Europeană, a relevat doamna Nicholson, Romania nu are de ales decît calea accelerării reformelor economice.
Nu este greu de înţeles de ce i s-a părut important reprezentantei Uniunii Europene să vorbească atît de direct, aproape ultimativ, chiar la Bucureşti, chiar in toiul campaniei electorale, despre priorităţile pe care trebuie să şi le stabilească viitorul guvern. Sondajele de opinie indică destul de limpede că noul guvern va fi de altă coloratură politică decît cel actual. Iar cei care ar urma să conducă noul guvern, în loc să caute să calmeze aprehensiunile unor largi cercuri din străinătate, că ar putea să pună frînă reformei, mai curînd le alimentează pentru presupuse beneficii electorale suplimentare.
Ofensiva retorică a liderilor PDSR împotriva privatizărilor din ultimii ani, dorinţa declarată, de cîteva zile nuanţată întrucîtva de a opri orice privatizare pînă la 1 ianuarie 2001, conditiile total nerealiste stabilite pentru acceptarea unei privatizări, promisiunile populiste făcute lucratorilor din intreprinderile perdante au declanşat alarmele şi la Uniunea Europeană. Nu de alta, dar vorbim despre un partid si persoane care nu au apărut de ieri de alaltăieri pe scena politică romanească şi al căror bilant de guvernare în domeniul dat nu este dintre cele mai încurajatoare.
Mai mult, la Bruxelles se vor fi examinat cu oarecare stupoare declaratiile liderilor PDSR privitoare la dorinţa lor de a realiza o integrare „demnă” în Uniunea Europeană, evitînd, între altele, ca Romania „să devină o piaţă de desfacere pentru alte economii de piaţă”. S-ar deduce că în gîndirea acestor lideri există o integrare „nedemnă”, paguboasă, dezavantajoasă, cea urmărită pînă acum şi una „demnă” pe care o va negocia viitorul guvern în scopul obţinerii unor condiţii privilegiate pentru Romania, eventual poate chiar o derogare de la cerinta restructurării accelerate a mastodonţilor industriali.
Transformarea Romaniei într-o piaţă de desfacere a altor ţări, ne amintim de teza leninistă a luptei acerbe pentru pieţe, poate fi evitată numai dacă ea se retrage din fluxul comercial mondial. Toate ţările incluse în acest flux sunt pieţe de desfacere ale altor ţări. Aceasta este doar ideea care stă la temelia Uniunii Europene. Care, înainte de a fi o uniune politică a fost o piaţă comună.
În fine, ce am auzit ieri de la baroneasa Emma Nicholson se completează interesant cu o comunicare oficială a Uniunii Europene că nu va acorda Romaniei a doua tranşă de 100 de milioane de euro din împrumutul destinat reformelor economice decăt dacă Fondul Monetar Internaţional deblochează tranşa din acordul stand-by. Soluţionarea divergenţelor cu FMI revine, desigur, actualului guvern şi este posibil ca ea să se producă înainte de formarea noului executiv ce va rezulta din alegeri. Dar este şi acesta un avertisment în spiritul declaraţiilor doamnei Nicholson, în sensul că relaţia cu FMI este esenţială pentru Romania, iar neglijarea ei este riscantă. Declaraţiile liderilor PDSR că vor renegocia anumite aspecte cheie ale acordurilor cu FMI nu vor fi fost străine de avertismentul venit din partea Uniunii Europene.
Nu ştim ce anume e retorică electorală şi ce e intenţie reală în aceste declaraţii la care ne-am referit. Pentru cei care poate nu au aflat încă ce spune Uniunea Europeana e un indiciu grav că şi retorica electorală cere un grad de responsabilitate. Căci şi străinătatea ascultă.