„Da şi razniţă este dacă o să şie limbă de stat?”

Corespondenta Europei Libere Lucia Diaconu a mers intr-un sat unde locuiesc mai multe etnii cautand sa afle daca preocuparea politicienilor pentru oficializarea limbii ruse ca limbă de stat este si a electoratului.

În virtutea faptului că au vecini de altă etnie, fiecare ţăran din Cneazevca (raionul Leova) cunoaşte încă 2-3 limbi pe lîngă cea maternă, inclusiv rusa. Fapt pentru care oficializarea limbii ruse nu le-ar folosi la nimic, marturisesc unii săteni.

Moş Iachim: „Da şi razniţă este dacă o să şie limbă de stat?” – mă întreabă moş Iachim care vorbeşte la nevoie nu doar rusa ci şi ucraineana, fiind de origine moldovean.

Nicolae Grişciuk, rus de etnie, şi vecinul său bulgarul Ion Todorov nu ţin nici ei morţiş să se oficializeze limba rusă. Doar că bărbaţii consideră că totuşi n-ar fi rău ca şi ceilalţi cetăţeni ai Moldovei, aşijderi celor din Cneazevca, să cunoască limba care le-ar permite celor de diferite etnii să comunice unul cu altul.

Nicolae Grişciuk: „Mulţi trăiesc ruşi şi bulgari, şi ucrainţî… tăţi să înţăleagă limba asta. Ia du-te în alte sate - ele nu ştiu, vorbesc pe bulgăreşte, da moldoveneşte nu ştiu. Aşa şi moldovenii, iaca sora mea în Mingir trăieşte acolo - tăţi pe moldoveneşte. Daje copiii nu ştiu pe ruseşte.”

Ion Todorov: „Las copiii să ştie şi limba asta, şi-aceea (rusa) – poate se duce după cardon undeva şi gata… D-apoi cum, aici nu-i niciun folos să şezi. Aici unde să lucrezi ca să primeşti un ban? N-ai unde.”

Moş Grişa Cotoman şi soţia sa Maria, ucraineni veniţi din regiunea Odessa, pe care i-am surprins trebăluind prin faţa porţii, mi s-au plîns de pensia mică care nu le-ar permite servicii mai bune de sănătate. Bătrînii îmi spun că la vîrsta lor venerabilă statutul limbii ruse mai puţin îi interesează:

Moş Grişa: „Amu sîngur omul nu ştie şi vra el. Ţîganul vre ţîgănie să şie, fiecare şi noi atunci haholii tot o să spunem faceţi pentru noi. Ei, ghine, ghine-i şi aşa. Las să şie şi-ar şi numai să deie pensia.”

De la mai mulţi săteni aud acelaşi lucru.
- „Mi-e totuna. Important e să fie pace, linişte şi locuri de muncă să avem. La sat e greu de trăit. Nu avem cuvinte să spunem cît e de greu.”
- „De lucru nu-i, zarplată n-avem, copiii la şcoală n-avem cu ce să-i dăm, grădiniţă nu-i în sat la noi …”
- „ N-are nicio importanţă ce limbă vorbeşti. Important e să avem o viaţă bună. În cel mai rău caz, pînă acum ne-am înţeles unul pe altul, cred că şi de-acum încolo ne vom înţelege. Mai avem puţin de trăit şi eu n-am de gînd să mă cert cu nimeni.”
- „Limba de stat asta-i foaie. Cine o să vrea el o să scrie pe limba rusă, bulgară, găgăuză, nemţească. Oamenii vor să se scoale dimineaţa, să aibă o bucată de pîine, de unt şi dacă dă Domnul o bucată de brînză.”

Locuitorii din Cneazevca, ca şi ţăranii din celelalte sate din Moldova aşteaptă ca viitorii deputaţi să-şi pună în aplicare întîi de toate promisiunile care le-ar aduce un trai mai bun.