O temă absentă din dezbaterile electorale: asistența medicală.
Fie că se numesc politici de sănătate sau reforma sanitară probleme din domeniu sunt abordate în mai toate ofertele electorale ale concurentilor inscrisi in cursa. Nuanţele care diferenţiază promisiunile celor de la guvernare de cele ale opoziţiei, sunt evidente. Corespondenta Europei Libere, Liliana Barbarosie, a cautat sa afle ce cred potentialii alegatori despre actuala stare de lucruri din domeniul sanatatii, dupa şapte ani de când Moldova a trecut la medicina prin asigurare.
Sunt şapte ani de când Moldova a trecut la medicina prin asigurare, dar puţini dintre cei cu care am discutat zilele acestea în faţa unor instituţii sanitare publice din Chişinău s-au arătat impresionaţi de cum funcţionează sistemul.
„Poliţa de asigurare medicală îţi permite doar să ajungi la un medic. Atât. Pentru medicamente însă, caută-te la buzunar şi plăteşte,” îmi spune un bătrân de 84 de ani care se plânge de probleme cardiace.
A sesizat vreo uşurare de când se tot anunţă ieftiniri de medicamente, îl întreb?
„Nici vorbă. Uita-ţi-vă, eu cumpăr un medicament de care am nevoie permanent cu 273 de lei, iar pentru unul de vedere – mai dau 56. Dar am o pensie de doar 900 de lei. Să ştiţi că majoritatea pensionarilor, veteranilor, mor înainte de vreme pentru că nu-şi pot cumpăra medicamente. Eu am noroc că mănînc mai puţin.”
O viitoare mămică cu care vorbesc la un centru medical sectorial unde au venit pentru nişte teste înainte de naştere spune că nu prea are încredere în ceea ce-i spun medicii: „Am făcut un control, dar nu suntem sută la sută siguri de calitatea serviciilor prestate,” îmi spune tînăra, care a ajuns la această concluzie din cauza utilajelor medicale arhaice pe care le-a văzut în cabinetele medicale.
Soţul intră şi el în vorbă, zicând că nu prea înţelege rostul poliţei de asigurare medicală dacă tot este nevoit să plătească atunci când are vreo problemă de sănătate serioasă. La medicul de sector vine doar pentru verificări de rutină. Când chiar este bonav, pune bani în buzunar, se interesează de un medic mai bun şi îşi rezolvă problema. „Două mii trei sute de lei pe lună. Nu ştiu cum ei trăiesc pe banii aceştia. Mi se par ridicol,” este părerea tănărului despre salariile din medicină în care vede o cauză esenţială a corupţiei.
Iar pentru Alexandru Marin, lector la Universitatea Tehnică, subfinanţarea sistemului ar fi cea mai mare problemă, la fel ca şi în învăţământ: „După cum se finanțează, aşa e şi sistemul. 4 procente din buget pentru sănătate e o mizerie. Am fost prin alte ţari şi am văzut cum lucrează. Fără finanţare n-o să fie bine niciodată. Medicii sunt plătiţi prost. Mai iau şi mită. La sănătate şi la învăţământ – acestea sunt două domenii pe care trebuie să se pună accetul la finanţare.”
Într-o economie care nu poate oferi locuri de muncă bine plătite, oamenii ar trebui să beneficieze de asistenţa medicală absolut gratuită, este opinia generalizată care poate fi auzită printre pacienţi. Păcat că tema lipseşte aproape cu desăvârşire din dezbaterile electorale pe care, aşa cum spun oamenii, le-au văzut pe ecrane pînă la acest mijloc de campanie.