Separatiștii se tem de apropierea Moldovei de UE, care o va face tot mai atractivă pentru populația din stînga Nistrului.
Unii analişti din stînga Nistrului, dar şi de la Chişinău acreditează ideea că regimul de la Tiraspol nu şi-ar dori revenirea la putere, după alegerile din 28 noiembrie, a Partidului comuniştilor. Ar putea asta însemna că Tiraspolul îşi îndreaptă simpatiile spre forţele liberale de la Chişinău?
Antipatia faţă de Partidul comuniştilor arată mai degrabă un „interes de scurtă perspectivă” a Tiraspolului şi nicidecum faptul că regimul din stînga Nistrului ar aproba politica forţelor democratice de la Chişinău, crede analistul independent Anatol Ţăranu: „Ei foarte bine înţeleg că reîntoarcerea lui Voronin la guvernare, iar Voronin este o persoană care în permanenţă foloseşte retorica pro-rusească, iarăşi ar putea într-un fel după experienţa trecutului să le complice relaţiile cu Moscova, iar Moscova, pentru separatiştii de la Tiraspol este unica resursă care le permite să se menţină la suprafaţă. Asta defel nu înseamnă că Tiraspolul separatist agreează forţele democratice de la Chişinău. Forţele democratice vor fi capabile să întreţină relaţii cît mai strînse cu Occidentul, iar în Occident astăzi se proliferează o tendinţă foarte precisă în sensul eliminării conflictului transnistrean ca un conflict separatist”.
Iată cum explică Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice, de ce Tiraspolul nu poate să simpatizeze cu liberalii: „Cei din stînga Nistrului au fost foarte deranjaţi atunci cînd de exemplu au avut loc întrunirile preşedintelui Federaţiei Ruse Dmitrii Medvedev cu reprezentanţii UE, diferite întruniri, fie memorandumul Merkel – Medvedev din 5 iunie, fie summit-ul de la Deauville, ei deodată au început să se lamenteze cum că Rusia o să ne trădeze. Ei se tem de apropierea europeană a RM din simplul motiv că dacă noi vom trece de la declaraţii la fapte, noi vom deveni tot mai atractivi pentru populaţia din stînga Nistrului şi regimul anticonstituţional de la Tiraspol va avea tot mai puţine argumente pentru a menţine situaţia prezentă”.
Unii comentatori consideră însă că victoria forţelor pro-româneşti, cum sînt numite în stînga Nistrului partidele liberale de la Chişinău, ar conveni regimului lui Igor Smirnov. Analistul Bogdan Ţîrdea: „Tiraspolul tare se teme de partide centriste şi tare-i plac partidele care au un mesaj radical, fiindcă aceasta serveşte pentru ei ca motiv în plus de a-şi legitima aspiraţiile spre independenţă. Şi de aceea PLDM lor este convenabil pentru că Filat este pragmatic şi rezolvă uşor întrebări de business. Vedeţi vă rog înţelegerile de fotbal, cu trenurile astea, cu înconjorul vamei, una-alta. Şi a doua – declaraţiile domnului Ghimpu de fiecare dată le oferă lor un argument în plus în faţa Rusiei şi în faţa propriei populaţii că iată cu Moldova nu te poţi uni că aici sînt români, aici sînt fascişti sau încă nu ştiu ce.”
În acelaşi timp, analistul remarcă că Tiraspolul s-ar putea decepţiona în forţele liberale de la Chişinău, dacă acestea vor reuşi, odată ajunse la guvernare, să fie mai convingătoare pentru oamenii simpli din stînga Nistrului de capacitatea lor de-a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a moldovenilor.
Antipatia faţă de Partidul comuniştilor arată mai degrabă un „interes de scurtă perspectivă” a Tiraspolului şi nicidecum faptul că regimul din stînga Nistrului ar aproba politica forţelor democratice de la Chişinău, crede analistul independent Anatol Ţăranu: „Ei foarte bine înţeleg că reîntoarcerea lui Voronin la guvernare, iar Voronin este o persoană care în permanenţă foloseşte retorica pro-rusească, iarăşi ar putea într-un fel după experienţa trecutului să le complice relaţiile cu Moscova, iar Moscova, pentru separatiştii de la Tiraspol este unica resursă care le permite să se menţină la suprafaţă. Asta defel nu înseamnă că Tiraspolul separatist agreează forţele democratice de la Chişinău. Forţele democratice vor fi capabile să întreţină relaţii cît mai strînse cu Occidentul, iar în Occident astăzi se proliferează o tendinţă foarte precisă în sensul eliminării conflictului transnistrean ca un conflict separatist”.
Iată cum explică Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice, de ce Tiraspolul nu poate să simpatizeze cu liberalii: „Cei din stînga Nistrului au fost foarte deranjaţi atunci cînd de exemplu au avut loc întrunirile preşedintelui Federaţiei Ruse Dmitrii Medvedev cu reprezentanţii UE, diferite întruniri, fie memorandumul Merkel – Medvedev din 5 iunie, fie summit-ul de la Deauville, ei deodată au început să se lamenteze cum că Rusia o să ne trădeze. Ei se tem de apropierea europeană a RM din simplul motiv că dacă noi vom trece de la declaraţii la fapte, noi vom deveni tot mai atractivi pentru populaţia din stînga Nistrului şi regimul anticonstituţional de la Tiraspol va avea tot mai puţine argumente pentru a menţine situaţia prezentă”.
Unii comentatori consideră însă că victoria forţelor pro-româneşti, cum sînt numite în stînga Nistrului partidele liberale de la Chişinău, ar conveni regimului lui Igor Smirnov. Analistul Bogdan Ţîrdea: „Tiraspolul tare se teme de partide centriste şi tare-i plac partidele care au un mesaj radical, fiindcă aceasta serveşte pentru ei ca motiv în plus de a-şi legitima aspiraţiile spre independenţă. Şi de aceea PLDM lor este convenabil pentru că Filat este pragmatic şi rezolvă uşor întrebări de business. Vedeţi vă rog înţelegerile de fotbal, cu trenurile astea, cu înconjorul vamei, una-alta. Şi a doua – declaraţiile domnului Ghimpu de fiecare dată le oferă lor un argument în plus în faţa Rusiei şi în faţa propriei populaţii că iată cu Moldova nu te poţi uni că aici sînt români, aici sînt fascişti sau încă nu ştiu ce.”
În acelaşi timp, analistul remarcă că Tiraspolul s-ar putea decepţiona în forţele liberale de la Chişinău, dacă acestea vor reuşi, odată ajunse la guvernare, să fie mai convingătoare pentru oamenii simpli din stînga Nistrului de capacitatea lor de-a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a moldovenilor.