Prezentarea filmului domumentar ceh în aula ULIM.
Inainte de proiectarea filmului Puterea celor fara de putere, ambasadorul Cehiei la Chisinau, Jaromir Kvapil, le-a explicat studentilor din sala ce inseamna pentru cehi ziua de 17 noiembrie, Ziua Nationala a Cehiei: „La noi are tripla conotatie. Pentru prima oara, inainte de al doilea razboi mondial cand Cehoslovacia a fost ocupata de Germania nazista, atunci, pentru prima oara studentii din Cehoslovacia au luptat impotriva acestei ocupatii. A fost omorat un student si dupa aceasta au fost impuscati 9 studenti sau absolventi.”
Dupa proiectia documentarului, o studenta in anul doi, Adriana Zbigly, mi-a spus ca a impresionat-o faptul ca in Cehia regimul autoritar a fost rasturnat pe cale pasnica: „Ma simt intr-un ocean de nedumerire, pentru ca mai ca nu m-a dat in lacrimi. Imaginile care le-am vazut sunt prea mari pentru lipsa de identitate si lipsa de o constiinta a tinerilor de la noi de fapt. Nu s-a mai vazut sa capituleze comunistii in asa mod. Ceea ce am vazut ar trebui sa vada toti tinerii. Ar trebui sa simta toti tinerii si ar trebui sa avem aceleasi valori pe care le aveau in fata acesti tineri din Cehia.”
Printre tinerii spectatori l-am zarit si pe scriitorul Andrei Burac, care mi-a spus ca cehii merita admiratie, pentru ca in loc de razbunare au ales iertarea: „Ideea principala a acestei revolutii este ca nu a fost sange. De obicei oamenii cand se intampla ca schimba ceva, ei omoara. Exact asa cum au omorat candva calaii care i-au exploatat. Aici se intampla ca oamenii au iertat, o chestie crestina, daca vreti.”
Europa Libera: Ce inseamna faptul ca tinerii din Cehia nu-si prea cunosc trecutul?
Andrei Burac: „Probabil ca ei i-au intrebat pe cei care nu stiu. Probabil ca accentele zilei de astazi sunt altele, distractie, baruri, tusovci. Ar fi cazul sa invete multe lucruri. Oamenii trebuie sa transmita valorile dintr-o generatie in alta generatie. Atunci cand se intampla o prapastie intre generatii, oamenii trebuie sa o ia de la inceput.”
Vitoarea jurista Ecaterina Macarevici mi-a spus ca a gasit mai multe asemanari intre istoria Cehiei si a Moldovei: „Fracturile, durerile prin care au trebuit sa treaca aceste tari. Cred ca este un exemplu. Astazi Cehia este membra UE. Cehii au avut puterea sa recunoasca ca sunt de natiune ceha, si au avut dorinta sa mearga mai departe. Ceea ce noi nu facem. Nu recunoastem limba pe care o vorbim, nu ne recunoastem istoria, iar fara un trecut, nu exista un viitor.”
Dupa proiectia documentarului, o studenta in anul doi, Adriana Zbigly, mi-a spus ca a impresionat-o faptul ca in Cehia regimul autoritar a fost rasturnat pe cale pasnica: „Ma simt intr-un ocean de nedumerire, pentru ca mai ca nu m-a dat in lacrimi. Imaginile care le-am vazut sunt prea mari pentru lipsa de identitate si lipsa de o constiinta a tinerilor de la noi de fapt. Nu s-a mai vazut sa capituleze comunistii in asa mod. Ceea ce am vazut ar trebui sa vada toti tinerii. Ar trebui sa simta toti tinerii si ar trebui sa avem aceleasi valori pe care le aveau in fata acesti tineri din Cehia.”
Printre tinerii spectatori l-am zarit si pe scriitorul Andrei Burac, care mi-a spus ca cehii merita admiratie, pentru ca in loc de razbunare au ales iertarea: „Ideea principala a acestei revolutii este ca nu a fost sange. De obicei oamenii cand se intampla ca schimba ceva, ei omoara. Exact asa cum au omorat candva calaii care i-au exploatat. Aici se intampla ca oamenii au iertat, o chestie crestina, daca vreti.”
Europa Libera: Ce inseamna faptul ca tinerii din Cehia nu-si prea cunosc trecutul?
Andrei Burac: „Probabil ca ei i-au intrebat pe cei care nu stiu. Probabil ca accentele zilei de astazi sunt altele, distractie, baruri, tusovci. Ar fi cazul sa invete multe lucruri. Oamenii trebuie sa transmita valorile dintr-o generatie in alta generatie. Atunci cand se intampla o prapastie intre generatii, oamenii trebuie sa o ia de la inceput.”
Vitoarea jurista Ecaterina Macarevici mi-a spus ca a gasit mai multe asemanari intre istoria Cehiei si a Moldovei: „Fracturile, durerile prin care au trebuit sa treaca aceste tari. Cred ca este un exemplu. Astazi Cehia este membra UE. Cehii au avut puterea sa recunoasca ca sunt de natiune ceha, si au avut dorinta sa mearga mai departe. Ceea ce noi nu facem. Nu recunoastem limba pe care o vorbim, nu ne recunoastem istoria, iar fara un trecut, nu exista un viitor.”