Cel mai recent disc al violonistei Patricia Kopacinskaia.
Adevărată ambasadoare culturală a Moldovei, inițiatoare a unor proiecte pentru ajutorarea copiilor defavorizați, violonista Patricia Kopacinskaia este astăzi, probabil, numele cel mai cunoscut de artist moldovean în Occident. Agenda culturală, semnată de Victor Eskenasy este dedicată celui mai recent apărut disc al violonistei.
Săptămînalul german Din Welt recomanda recent noul disc al Patriciei Kopacinskaia, intitulat „Rapsodia”, apărut la casa franceză Naïve, drept o bucurie de a asculta un sunet excepțional, „decontractat, folclor voios, venit din Moldova”. Iar cotidianul Tagesspiegel, în ediția de astăzi o dădea drept exemplu pe „excentrica violonistă Patricia Kopacinskaia”, printre artiștii cei mai activi ai generației actuale de muzicieni, fără care piața internațională a discului, nu ar putea supraviețui.
Un fragment din versiunea Ciocîrliei, pe discul Patriciei Kopacinskaia care și-a asociat ca parteneri ai înregistrării pe Emilia și Victor Kopacinski, mama violonistă și tatăl virtuoz al țambalului, pe bassistul de jazz Martin Gjakonovsky și pe pianista română, mult prizată zilele acestea în Occident, Mihaela Ursuleasa.
Programul ales conține un amestec de piese, ce tinde să califice discul în categoria denumită crossover, alăturînd muzică de mare popularitate, cum sînt Ciocîrlia, Călușarii și două Doine, unor piese clasice ale repertoriului de vioară, celebra Sonată a lui Enescu, „în caracter popular românesc”, duouri adaptate pentru vioară și țambal în locul pianului, de transilvănenii Ligeti și Kurtag și piesa de virtuozitate a lui Ravel, Tzigane.
Violonista din Moldova își descrie discul ca „o rapsodie despre țara mea” și, în notele însoțitoare scrise de ea, vorbește despre o Moldovă profundă, despre țara copilăriei ei unde „viața se aseamănă mult celei din sudul Italiei: duminică se merge la slujbă, se produce un vin bun, se mănîncă mămăligă și măsline, se blestemă împotriva mafiei”. Titlul discului, „Rapsodia”, se înțelege din aceleași note, este o trimitere la numele ansamblului de muzică populară din Chișinău, întemeiat de tatăl violonistei, cu originini moldo-polone, Victor Kopacinski și care s-a bucurat de succes odinioară în întreaga Uniune Sovietică.
Kopacinskaia vorbește în termeni elogioși despre George Enescu, precizînd pentru publicul occidental, „originar din România, unde se vorbește aceeași limbă ca și în Moldova” (sic!) și afirmă că scriitura lui muzicală ar fi „foarte complicată și plină de indicații, aproape un soi de notație muzicală fonetică; imaginați-vă ceva de genul limbii chineze în caractere chirilice. Această sonată îmi este atît de aproape, încît n-am avut niciodată nevoie să o lucrez. Ea vorbește limba mea și a Mihaelei Ursuleasa...”.
Un disc ce merită ascultat și cunoscut cu siguranță și în Moldova, un omagiu emoționant adus locurilor natale.