Reformarea Justiţiei şi a activităţii Ministerului de interne, niciodată dusă până la capăt, a fost şi mai este mărul discordiei în procesul integrarii Rămâniei în structurile europene.
O reglare de conturi între două grupări mafiote din Piatra Neamţ s-a soldat cu asasinarea, în plină zi, a lui Gheorghiţă Măraru. Presa şi comisia de anchetă a Ministerului Administraţiei şi Internelor au aflat repede că între victimă şi şeful poliţiei locale, Aurelian Şoric, exista o relaţie apropiată. Şoric a recunoscut „o relaţie cât se poate de firească” şi s-a mirat că amicului că i se spune interlop, doar „pentru că dădea bani la oameni şi le lua camătă”. Comisarul părea nu şti că, însoţită de dobânzi ce duc la spolierea debitorului, cămătăria e în marginea legii. Nu mai vorbim recuperatori, de batăi, de maşini incendiate ca în filme, chiar în parohia lui, de care Măraru nu era străin.
Pentru pentru management defectuos, Valentin Fătuloiu, secretar de stat, a propus, ministrului demiterea lui Şoric, dar a şi lui Petru Tobă, şeful Inspectoratului General al Poliţiei, pentru incompetenţă, condiţionând demiterea de propria lui demisie. Ca la un semn, şefii de post din judeţul Neamţ au ameninţat că demisionează daca şeful lor, Şoric, va fi schimbat din funcţie.
A fost nevoie de intervenţia şefului statului care a denunţat lipsa de disciplină din poliţie, faptul că şefi de sindicat, subofiţeri, bat cu pumnul în masa inspectorilor şefi. Mai mult, Traian Băsescu a cerut ca procesul de reorganizare a Poliţiei să înceapă imediat, afirmând că aceasta s-a transformat din instituţie care trebuie să asigure ordinea publică în structură care apără clanurile mafiote. A avut gura pocită.
Scânteia declanşată de moartea unui interlop cu relaţii neortodoxe cu şeful poliţiei locale a devenit vâlvătaie în parcarea şi în birourile Ministerului Administraţiei şi Internelor, unde s-a înregistrat cea mai spectaculoasă încercare de corupere a unui înalt funcţionar public. Spectaculoasă prin locul unde s-a consumat, prin ţinta aleasă, al doilea om în ierarhia ministerului, şi prim mărimea sumei pusă în joc, circa un milion de euro. Faptele au avut loc la vedere, sub obiectivele televiziunlor, dar şi a mijloacelor audio-video instalate de Direcţia Naţională Anticorupţie, anunţată chiar de cel vizat, Dan Fătuloiu, secretarul de stat care a propus demiterea lui Aurelian Şoric şi a lui Petru Tobă.
Că este vorba doar de o reglare de conturi la nivel înalt, de încercarea de compromitere a unui om ştiut ca partizan al reformării poliţiei sau de un act de corupţie caracterizat, e greu de ştiut la acest stadiu al anchetei. Dan Fătuloiu are şi el un punct slab. Omul care a făcut legătura între el corupători este fiul lui, angajat în afaceri cu unul dintre oamenii din anturajul lui Cătălin Chelu, dubiosul om de afaceri care a oferit mita de un milion de euro.
Miza este pe măsura mitei. Ar fi vorba de muşamalizarea a 48 de dosare penale pe numele lui Cătălin Chelu, printr-o metodă patentată de poliţiştii de la economic, adică împărţirea dosarelor mari, cu aceiaşi autori, în dosare cu prejudicii mici, care nu impun începerea urmăririi penale, ci doar amendă. In cadrul campanii de depistare şi centralizare a dosarelor de evaziune fiscală, Dan Fătuloiu, prin ordin scris, ar fi cerut şefului Inspectoratului General de Poliţie, Petru Tobă, conexarea şi trimiterea dosarelor la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată. Cu concursul unor poliţişti corupţi, informaţiile ar fi ajuns la infractori, printre care şi Chelu.
Corupţia din poliţie, în cârdăşie cu justiţia şi cu oligarhia politica şi financiară, care colcăie de interlopi, datează de pe vremea aparţiei primelor vile cu epoleţi. Atunci de reformarea instituţiilor statului de drept, între care justiţia şi ministerul de interne, s-au ocupat dinozaurii moşteniţi de la dictatura, toţi cu legături strânse cu Securitatea.
Reformarea Justiţiei, dar şi a activităţii Ministerului de interne, niciodată dusă până la capăt, a fost şi mai este mărul discordiei în procesul integrarii Rămâniei în structurile europene. Un măr în care viermele corupţiei era şi este încă foarte vioi.