Parcela politică extraparlamentară nu e mai puţin importantă.
Aşadar, multe dintre partidele care ne-au bombardat cu sloganuri victorioase, care şi-au etalat zgomotos-pătimaş convingerile şi programele, au eşuat duminică şi au devenit mici. Electoratul le-a ignorat şi acum, în mod normal, apare întrebarea: dar ce au de gînd să facă în continuare aceste partide micuţe cu mesaj ritos?
Vreau din capul locului să precizez că nu-mi surîde ideea lansată de unii reprezentanţi ai partidelor mari, aceea că partidele micuţe trebuie să dispară cu timpul, că alegătorii nu mai trebuie să se încurce în zeci de programe. Într-un stat democratic, orice partid, chiar şi aparent fără şanse, are dreptul la existenţă, dacă are actele în regulă şi respectă legislaţia. Să nu uităm că cei care par acum mari – PLDM şi PL – păreau nu demult insignifianţi, pe cînd mărişorii de odinioară – AMN şi PPCD – au devenit iată micuţi, liliputani. Aşa că totul e în mişcare.
Există însă şi reversul medaliei. La noi, în anii tranziţiei, multe din partidele micuţe s-au obişnuit să se manifeste cu ardoare numai pe durata campaniei electorale, după care, ani de zile, cădeau într-o hibernare contraproductivă şi ciudată. De aceea, revin la întrebarea de sus: ce vor să facă în continuare partidele înfrînte duminică?
În mod normal, toate aceste formaţiuni învinse ar trebui să-şi promoveze în continuare cu convingere ideile. Că doar nu renunţi la lupta cu mafia doar pentru că ai pierdut alegerile, nu? Şi nici la unirea rapidă cu România, şi nici la Uniunea vamală cu Rusia şi Kazahstan, şi nici la susţinerea agricultorilor şi pensionarilor nu ar trebui să se renunţe din cauza înfrîngerii. Pentru că la nişte convingeri ferme nu se renunţă, nu?
De aceea, mă aştept ca toţi cei înfrînţi pe 28 noiembrie să fie la fel de activi şi încrezători ca şi în campania electorală, să-şi apere valorile, să muncească pentru recuperarea electoratului pierdut. Căci există politică şi în afara parlamentului şi această parcelă politică extraparlamentară nu e mai puţin importantă. Iar în cazul în care aceste partide perdante vor migra cu tot cu bagaje spre formaţiunile mai mari, renunţînd la convingerile lor, în cazul în care vor hiberna după alegeri sau vor abandona politicul, vom avea toate motivele să considerăm că activismul lor electoral a fost o cacealma ordinară.
Aţi lansat în campanie, stimaţi perdanţi, programe năucitoare. Aţi descris perspective halucinante. Păi, aşteptăm acum să luptaţi pentru ele în anii următori cu acelaşi zel cu care aţi luptat în campanie. Şi, poate, veţi învinge peste o vreme.
Vreau din capul locului să precizez că nu-mi surîde ideea lansată de unii reprezentanţi ai partidelor mari, aceea că partidele micuţe trebuie să dispară cu timpul, că alegătorii nu mai trebuie să se încurce în zeci de programe. Într-un stat democratic, orice partid, chiar şi aparent fără şanse, are dreptul la existenţă, dacă are actele în regulă şi respectă legislaţia. Să nu uităm că cei care par acum mari – PLDM şi PL – păreau nu demult insignifianţi, pe cînd mărişorii de odinioară – AMN şi PPCD – au devenit iată micuţi, liliputani. Aşa că totul e în mişcare.
Există însă şi reversul medaliei. La noi, în anii tranziţiei, multe din partidele micuţe s-au obişnuit să se manifeste cu ardoare numai pe durata campaniei electorale, după care, ani de zile, cădeau într-o hibernare contraproductivă şi ciudată. De aceea, revin la întrebarea de sus: ce vor să facă în continuare partidele înfrînte duminică?
În mod normal, toate aceste formaţiuni învinse ar trebui să-şi promoveze în continuare cu convingere ideile. Că doar nu renunţi la lupta cu mafia doar pentru că ai pierdut alegerile, nu? Şi nici la unirea rapidă cu România, şi nici la Uniunea vamală cu Rusia şi Kazahstan, şi nici la susţinerea agricultorilor şi pensionarilor nu ar trebui să se renunţe din cauza înfrîngerii. Pentru că la nişte convingeri ferme nu se renunţă, nu?
De aceea, mă aştept ca toţi cei înfrînţi pe 28 noiembrie să fie la fel de activi şi încrezători ca şi în campania electorală, să-şi apere valorile, să muncească pentru recuperarea electoratului pierdut. Căci există politică şi în afara parlamentului şi această parcelă politică extraparlamentară nu e mai puţin importantă. Iar în cazul în care aceste partide perdante vor migra cu tot cu bagaje spre formaţiunile mai mari, renunţînd la convingerile lor, în cazul în care vor hiberna după alegeri sau vor abandona politicul, vom avea toate motivele să considerăm că activismul lor electoral a fost o cacealma ordinară.
Aţi lansat în campanie, stimaţi perdanţi, programe năucitoare. Aţi descris perspective halucinante. Păi, aşteptăm acum să luptaţi pentru ele în anii următori cu acelaşi zel cu care aţi luptat în campanie. Şi, poate, veţi învinge peste o vreme.