Un proiect de lege al Societății invalizilor prevede facilităţi pentru agenții economici care angajează persoane cu nevoi speciale.
În Moldova trăiesc peste 176 de mii de persoane cu dizabilităţi, arată statisticile, din care cel puţin 60 de mii şi-ar dori să aibă un loc de muncă, potrivit unei anchete a Societăţii Invalizilor din Moldova. Şi doar trei întreprinderi pentru aceste persoane. Lucia Diaconu a fost azi la un tîrg de mărfuri confecţionate de copii şi adulţi cu nevoi speciale deschis la Chişinău.
De cum am intrat în mulţimea de oameni şi de voci pe care le adună un tîrg, mi-a atras atenţia un copil, de vreo 12-13 ani la prima vedere, care cioplea stăruitor într-o bucată de lemn. Mai tîrziu aveam să aflu că este de la internatul numărul 6 din Chişinău şi îl cheamă Ghenadie.
“Mai întîi punem desenul, pe urmă cu cuţitul tăiem şi pe urmă dăm iaca cu asta… stamesc se cheamă.”– îmi povesteşte băiatul cum se face o cioplitură.
Ghenadie mai are un an pînă va absolvi, dar cînd îl întrebi de viitor strînge din umeri. Profesorul său Grigore Pastîrnac care l-a învăţat arta cioplitului spune că meseria pe care o deprind copiii cu nevoi speciale cît stau la internat este colacul lor de salvare, mai ales pentru cei care au rămas fără părinţi, aşa ca Genadie.
Grigore Pastîrnac: ”Copilul care iese din şcoală el iese în stradă şi el nu-i pregătit. Numai se vorbeşte de integrare, dar mai mult nu se face nică. El se duce după şcoală pe soarta lui… Eu de ce îl iau aici la expoziţie şi-l iau cu lucru? Ca să arate el la vizitatori că asta el lucrează şi pentru dînsul asta-i că el vede preţul, vede interesul oamenilor, vede banul şi el de-amu apreciază cît coastă lucrul ista şi cum poate să cîştige el cu lucru ista”.
Vanea a absolvit de mai mulţi ani şi pentru că nu a avut ocazia să înveţe o meserie la şcoala specială, acum frecventează un centru pentru persoanele cu dizabilităţi unde învaţă lemnăritul. S-a căsătorit de curînd, iar soţia sa are un handicap de auz. Împreună adună aproximativ 1200 de lei pe lună, din pensiile de invalid. Nici el, nici soţia sa nu mai speră că într-o bună zi ar putea şi ei să aibă un loc de muncă.
Vanea: ”Asta numai în vis se poate întîmpla, să fie lucrul tău, (în realitate) asta-i imposibil”.
Europa Liberă: Dar n-ai încercat la vreun atelier poate să te angajezi…
Vanea: ”Am încercat dar nu primeşte, o zis că oameni bolnavi nu primesc”.
La centrul unde învaţă Vanea lemnăritul, vin în fiecare zi aproximativ 20 de persoane care vor să deprindă o meserie. Efortul acestora este însă în majoritatea cazurilor zadarnic.
Tatiana Roşcovan, managerul asociaţiei “Speranţă şi sănătate” care se ocupă de instruirea celor cu nevoi speciale, spune că în cele mai bune cazuri aceste persoane sînt angajate cu condiţia ca cineva, de cele mai multe ori o rudă, să le supravegheze munca. Ceea ce se întîmplă foarte rar. Din care cauză incluziunea socială a persoanelor cu nevoi speciale rămîne doar un deziderat.
“O incluziunea totală în societate chiar nu, doar prin aşa evenimente cum participă la diferite festivaluri, la expoziţii cum sînt astea, da, mergem la teatru împreună, adică da, este o incluziune, dar ei nu pot să trăiască ca orice alt om ca să lucreze, să muncească”.
Una din aşa-zisele întreprinderi sociale care angajează persoane cu dizabilităţi se află la Făleşti şi produce perne şi saltele. Din efectivul de lucrători, aproximativ jumătate, mai exact 71 de persoane, sînt oameni cu nevoi speciale.
Mihai Mărgineanu, preşedintele Societăţii invalizilor din Moldova pe care l-am întîlnit la standul întreprinderii spune că în republică funcţionează doar 3 întreprinderi de acest fel, care sînt ajutate de stat să se menţină pe piaţă. În total, acestea au 231 de angajaţi cu nevoi speciale, iar doritori şi apţi să lucreze în rîndul persoanelor cu dizabilităţi ar fi cam 60 de mii, potrivit unei cercetări făcute de Societate .
Un proiect de lege pregătit de Societatea invalizilor din Moldova care va fi pus pe masa noilor aleşi prevede acordarea de facilităţi pentru agenţii economici care angajează persoane cu nevoi speciale, un pas concret care va permite punerea în aplicare a Strategiei de incluziune sociala a persoanelor cu dizabilităţi elaborată de guvern.
