Lech Wałesa este considerat în continuare de către majoritatea polonezilor drept un simbol naţional.
Acum 20 de ani, la 9 decembrie 1990, Lech Wałesa devenea cel dintâi preşedinte ales al Poloniei. La momentul respectiv, nimeni nu putea concura în popularitate cu cel care a întemeiat sindicatul liber Solidaritatea zece ani mai devreme. Wałesa era atunci eroul zilei pentru polonezi, el fiind cel căruia i se datorează viteza accelerată a reformele democratice şi marginalizarea comuniştilor un an şi jumătatea mai devreme, în august 1989, o dată cu crearea guvernului lui Tadeusz Mazowiecki.
Lech Wałesa s-a născut în Popowo, în nordul Poloniei, în 1943, în familia unui dulgher. A urmat şcoala primară şi cea vocaţională din localitate, iar la 16 ani a plecat de acasă, devenind electrician la şantierul naval în numele lui Lenin de la Gdańsk, fostul oraş port german Danzig. La începutul anilor 1980, a devenit liderul grevei muncitoreşti de la şantierul din Gdańsk, creând Solidaritatea, primul sindicat liber din lumea comunistă după cel de-al doilea război mondial.
În 1981 preşedintele de atunci al Poloniei Wojciech Jaruzelski a introdus starea excepţională nu l-a insistenţa sovieticilor cum se credea multă vreme, ci la iniţiativa sa personală. Sindicatul Solidaritatea a fost declarat în afara legii, iar Lech Wałesa a fost trimis în închisoare. Peste un an de zile, în urma protestelor Occidentului şi a rolului jucat de Papa Ioan Paul al II-lea, pe nume adevărat Karol Wojtyła, primul suveran Pontif de origine poloneză din istorie, Lech Wałesa este eliberat. În 1983 va primi premiul Nobel pentru Pace, dar nu va merge la Oslo pentru a-l primi personal de teama că autorităţile comuniste poloneze nu-i vor permite revenirea în ţară. În locul lui, premiul Nobel l-a primit soţia sa, Danuta.
În 1988, sindicatul liber Solidaritatea va organiza o nouă grevă în masă împotriva regimului comunist, care a avut drept urmare repunerea în legalitate a sindicatului liber Solidaritatea şi admiterea participării acestuia ca partid politic la alegerile parlamentare din vara anului 1989. Aceste alegeri, considerate primul scrutin parţial liber după 1948 din Polonia, au adus victoria Solidarităţii şi numirea în funcţia de premier, la propunerea lui Wałesa, a lui Tadeusz Mazowiecki.
În decembrie 1990, Lech Wałesa candidează la funcţia de Preşedinte al Poloniei şi repurtează o victorie categorică în faţa altor candidaţi. Perioada mandatului său, din 1990-1995, a fost dificilă pentru Polonia, când s-a operat trecerea la economia de piaţă, metoda fiind cea a terapiei de şoc, înfăptuită prin celebrul plan Balcerowicz. Nivelul de viaţa al polonezilor a scăzut brusc, dar polonezii au rezistat şi au reuşit ulterior să construiască una dintre cele mai competitive economii din fostul bloc comunist. Lech Wałesa avut un merit deosebit în reducerea drastică a datoriilor externe ale Poloniei contractate în perioada comunistă, prin anularea acestora de către occidentali, dar a fost criticat că este prea direct în exprimare, ceea ce nu corespundea funcţiei de preşedinte.
În alegerile din 1995 a pierdut alegerile în favoarea lui Aleksander Kwaśniewski, fost comunist. Wałesa a mai candidat la funcţia de preşedinte în 2000, obţinând de data aceasta un scor simbolic de 1 %. Ulterior a fost învinuit că a fost informator al poliţiei politice poloneze în anii 1970, dar a fost achitat de instanţa de judecată. În momentul în care a creat sindicatul liber Solidaritatea, el nu mai avea nici o legătură cu securitatea. Deşi perioada mandatului său de preşedinte le-a lăsat un gust amar polonezilor, Lech Wałesa este considerat în continuare de către majoritatea polonezilor drept un erou şi simbol naţional care a contribuit decisiv la căderea comunismului în Polonia, ceea ce a catalizat prăbuşirea comunismului şi în URSS, dar şi alte state ale blocului comunist.
Lech Wałesa s-a născut în Popowo, în nordul Poloniei, în 1943, în familia unui dulgher. A urmat şcoala primară şi cea vocaţională din localitate, iar la 16 ani a plecat de acasă, devenind electrician la şantierul naval în numele lui Lenin de la Gdańsk, fostul oraş port german Danzig. La începutul anilor 1980, a devenit liderul grevei muncitoreşti de la şantierul din Gdańsk, creând Solidaritatea, primul sindicat liber din lumea comunistă după cel de-al doilea război mondial.
În 1981 preşedintele de atunci al Poloniei Wojciech Jaruzelski a introdus starea excepţională nu l-a insistenţa sovieticilor cum se credea multă vreme, ci la iniţiativa sa personală. Sindicatul Solidaritatea a fost declarat în afara legii, iar Lech Wałesa a fost trimis în închisoare. Peste un an de zile, în urma protestelor Occidentului şi a rolului jucat de Papa Ioan Paul al II-lea, pe nume adevărat Karol Wojtyła, primul suveran Pontif de origine poloneză din istorie, Lech Wałesa este eliberat. În 1983 va primi premiul Nobel pentru Pace, dar nu va merge la Oslo pentru a-l primi personal de teama că autorităţile comuniste poloneze nu-i vor permite revenirea în ţară. În locul lui, premiul Nobel l-a primit soţia sa, Danuta.
În 1988, sindicatul liber Solidaritatea va organiza o nouă grevă în masă împotriva regimului comunist, care a avut drept urmare repunerea în legalitate a sindicatului liber Solidaritatea şi admiterea participării acestuia ca partid politic la alegerile parlamentare din vara anului 1989. Aceste alegeri, considerate primul scrutin parţial liber după 1948 din Polonia, au adus victoria Solidarităţii şi numirea în funcţia de premier, la propunerea lui Wałesa, a lui Tadeusz Mazowiecki.
În decembrie 1990, Lech Wałesa candidează la funcţia de Preşedinte al Poloniei şi repurtează o victorie categorică în faţa altor candidaţi. Perioada mandatului său, din 1990-1995, a fost dificilă pentru Polonia, când s-a operat trecerea la economia de piaţă, metoda fiind cea a terapiei de şoc, înfăptuită prin celebrul plan Balcerowicz. Nivelul de viaţa al polonezilor a scăzut brusc, dar polonezii au rezistat şi au reuşit ulterior să construiască una dintre cele mai competitive economii din fostul bloc comunist. Lech Wałesa avut un merit deosebit în reducerea drastică a datoriilor externe ale Poloniei contractate în perioada comunistă, prin anularea acestora de către occidentali, dar a fost criticat că este prea direct în exprimare, ceea ce nu corespundea funcţiei de preşedinte.
În alegerile din 1995 a pierdut alegerile în favoarea lui Aleksander Kwaśniewski, fost comunist. Wałesa a mai candidat la funcţia de preşedinte în 2000, obţinând de data aceasta un scor simbolic de 1 %. Ulterior a fost învinuit că a fost informator al poliţiei politice poloneze în anii 1970, dar a fost achitat de instanţa de judecată. În momentul în care a creat sindicatul liber Solidaritatea, el nu mai avea nici o legătură cu securitatea. Deşi perioada mandatului său de preşedinte le-a lăsat un gust amar polonezilor, Lech Wałesa este considerat în continuare de către majoritatea polonezilor drept un erou şi simbol naţional care a contribuit decisiv la căderea comunismului în Polonia, ceea ce a catalizat prăbuşirea comunismului şi în URSS, dar şi alte state ale blocului comunist.