Ion Sturza: „Moldova ar trebui să investească în conexiunile prin intermediul României către alte surse de furnizare de gaz.”
Europa Liberă: Ştiţi că au fost de două ori amânate discuţiile despre noile tarife. Ştiţi că Moldova-Gaz, iată, a contestat Metodologia, după care ANRE-ul calculează pierderile şi sunt neînţelegeri. Vreau să vă întreb pe Dumneavoastră: de ce tot timpul modificarea tarifelor la gaze provoacă disensiuni aici, la noi?
Ion Sturza: „Preţul la gaze este mai mult decât preţ - o noţiune economică. Este şi o noţiune politică. Pentru că se răsfrânge în preţul serviciilor comunale, încălzire, alte preţuri. Deci, este foarte sensibil pentru populaţie. Şi de fiecare dată este discuţie nu atât economică, sau tehnică, cât mai mult politică. Da, sunt două aspecte: pe de o parte lipsa de transparenţă totală a companiei Moldova-Gaz. Corupţia instituţionalizată în această companie, mismanagementul total al companiei. A propos, care este gestionată de reprezentantul Guvernului Republicii Moldova, pentru că conform contractului de privatizare, prioritatea de a numi managementul companiei îi revine Guvernului Republicii Moldova. Şi toate aceste lucruri sunt o temă aparte pentru discuţie, care oricum se răsfrâng în costul final pentru consumatorul de gaz. Pe de altă parte, este acordul între Republica Moldova şi Federaţia Rusă privitor la preţurile gazului, care a fost semnat acum câţiva ani, şi care prevede creştera treptată a preţului gazului. Dar vreau să vă spun că acesta tot este un rudiment al vechiului sistem de relaţii între furnizor şi consumator de gaze. Atunci când se impunea implicarea statului, deşi vorbim despre doi agenţi economici – Gazprom şi Gazprom, sau Moldova-Gaz. Lucru care, din păcate, n-a fost depăşit. Şi aici are un pic de responsabilitate şi Guvernul Republicii Moldova, în această formulă de majorare a preţului gazului.”
Europa Liberă: Domnule Sturza, aşa o să fie de acum încolo? Adică, o să plătim cât cere Gazprom-ul tot timpul?
Ion Sturza: „Nu-nu-nu. Eu vreau să vă spun că între timp a avut loc o revoluţie majoră în relaţiile dintre furnizor şi consumator. Nu mai este piaţa furnizorului demult. Este piaţa consumatorului. Şi nu mai sunt relaţiile celea de long-term, care erau dorite acum trei ani, sau doi ani în urmă, atunci când a fost conflictul între Rusia şi Ucraina pe tema gazului. Piaţa de gaz s-a schimbat fundamental. O revoluţie care a avut loc şi pe care foarte puţini, şi mai ales consumatorii n-au sesizat-o. Dar pentru specialişti nu este o noutate. Astăzi preţurile la gaz spot, nu cele din contractele de long-term, sunt de două-trei ori mai mici decât preţurile în contractele, care au fost în mare măsură impuse acum doi ani, sau trei ani de către Gazprom.
Datorită investiţiilor în noile tehnologii, în gazul convenţional, aşa-numitul shell-gas în Statele Unite ale Americii, Statele Unite în sine a devenit un exportator dintr-un mare importator. Ceea ce a bulversat total piaţa gazului. Şi deci, preţurile au scăzut foarte mult la gaz în piaţa liberă. În piaţa cu contractele de long-term au rămas aceleeaşi. Deci, toţi consumatorii, fără excepţie şi la nivel de ţări, şi la nivel de companii, care cândva s-au bucurat că au avut contracte pe termen lung şi s-au securitizat din partea Federaţiei Ruse, acum au înaintat procesul de revizuire a condiţiilor contractuale. Ceea ce inevitabil va duce la reducerea dramatică a preţurilor în majoritatea ţărilor, inclusiv cred eu şi în Republica Moldova. Că am avut ocazia acum câteva luni să discut la o conferinţă închisă cu factori decizionali din domeniul energetic, cu mulţi şefi de companii internaţionale, care conştientizează această situaţie în piaţă, că s-a schimbat dramatic această relaţie între producător şi consumator. Este o problemă de logistică. E clar că gazul alternativ, care vine astăzi aşa-numitul LNG, din Qatar, din alte pieţe, vine în stare lichidă şi se transportă după aceea prin conducte prin toată Europa, care este cu mult mai ieftin, decât cel rusesc. Este doar o problemă de logistică. Republica Moldova ar trebui să se gândească foarte rapid şi să investească în conexiunile prin intermediul României către alte surse de furnizare de gaz. Oricum, acest lucru se cunoaşte foarte bine şi în Rusia. Nu se publică, pentru că noi nu vedem la Prime sau la Televiziunea rusească discuţii pe tema asta. Se cunoaşte foarte bine. Este un şoc şi la nivel politic şi la nivel tehnic asupra situaţiei respective. Şi cred că acum este poziţia împreună cu...a propos, Ucraina a iniţiat aceste discuţii de revizuire a modalităţii şi de calculare a preţului la gaz şi preţul gazului în sine. Şi eu cred că pe parcursul anului acesta vor fi schimbări spectaculoase. Şi noi nu vom avea această dependenţă totală de moftul unui furnizor. Vom fi mai bine conectaţi la piaţa internaţională şi vor fi alte tarife, cred, cu mult mai mici.”
Europa Liberă: Dumneavoastră dacă aţi fi acum prim ministru, ce ar trebui, indiferent de conjunctura internaţională, acum Republica Moldova ce trebuie să facă? Ca omul de rând să-şi poate planifica cheltuielile. Aşa tot timpul este într-un stres, nu se ştie cu cât se va scumpi gazul, cu cât se va scumpi căldura.
Ion Sturza: „Nu, lucrul cu scumpirea gazului era cunoscut. Deci, se putea de prognozat că Moldova-Gaz va veni cu această majorare de tarif. Dar vă spun, am să repet ce am spus de la început. Primul lucru, pe care l-aş face – aş schimba managementul la Moldova-Gaz. Şi aş impune acest lucru, poate că nu-l doreşte Gazprom-ul. Aş impune alt management. Nu pe criterii politice, sau de clientelă. Aş propune un concurs internaţional şi aş aduce un management profesional, care s-ar ocupa şi de dezvoltarea reţelei şi de optimizarea pierderilor, şi nu ar fi, ştiţi, buzunarul cuiva. Acesta e primul lucru ce aş face. Al doilea lucru ce aş face – m-aş uni într-o discuţie mai largă, şi cu Ucraina şi cu alte ţări pentru a schimba modalitatea de calculare a preţului, reieşind din realităţile, care sunt astăzi pe piaţa gazului. Al treilea lucru – bineînţeles, că acum este inevitabil această creştere, pentru că cresc datoriile şi aşa mai departe. Oricum, ANRE va fi impusă să reclaculeze. Dar această intervenţie cu protecţie socială pentru păturile vulnerabile trebuie făcută foarte punctual, nu pentru toţi consumatorii. Deşi, vă spun sincer, când am văzut birul meu de la Chişinău pe gaz am rămas absolut şocat. Pentru că pentru aceeaşi unitate de măsură – un metru pătrat de locuinţă eu plătesc la Chişinău practic, vă spun sincer, dublu decât la Bucureşti şi triplu decât la Viena.”