Lucian Giurchescu: „Am ajuns conștient la concluzia că nu mai putea să trăim o triplă viață, una să gîndim, alta să vorbim și alta să facem”.
1 noiembrie 1997
Oameni, destine, istorie.
O emisiune de Mircea Iorgulescu.
„Noi sîntem caragialieni...”
Invitat: regizorul Lucian Giurchescu.
Stabilit în Danemarca, la Copenhaga, de aproximativ 20 de ani, Lucian Giurchescu este unul dintre componenții unei strălucite echipe postbelice de regizori de teatru român, afirmați atît în țară cît și în străinătate începînd din anii ʼ60. Poate chiar mai devreme.
De numele lor este legată, de altfel, o veritabilă renaștere a teatrului românesc, o renaștere căreia avea să i se pună capăt brutal prin mini-revoluția culturală decretată de Ceaușescu în 1971.
Ingrădită, supusă unei cenzuri strivitoare, anemiată prin plecarea din țară a unui mare număr de regizori, mișcarea teatrală din România a reușit totuși, cu un preț mare și încă insuficient cunoscut, să supraviețuiască. Avea să-și cîștige libertatea, ca întreaga Românie, în decembrie ʼ89, dar și să se confrunte cu alte dificultăți, pînă atunci necunoscute.