Emisiunile matinale sînt ca o pastilă de optimism; vom ajunge negreşit într-o epocă şi mai minunată, în Eldorado!
Mărturisesc, stimaţi ascultători, că eu de la o vreme am găsit un remediu împotriva oricăror probleme. Remediul acesta e la îndemîna fiecăruia. E vorba de emisiunile matinale ale multor posturi de televiziune, emisiuni frumoase, pline de seninătate, voioşie, amuzament şi optimism debordant.
După ce priveşti, dis-de-dimineaţă, o asemenea emisiune, parcă viaţa ţi se face mai uşoară, parcă şi problemele cotidiene devin mai mici şi neimportante.
Eu acum aşa lupt cu angoasa, aşa îmi încarc bateriile. De cum mă trezesc, deschid televizorul şi mă uit vreo 15 minue la un telematinal, apoi caut altul, după care al treilea, al patrulea. De regulă, vezi pe post de moderatori nişte tineri şugubeţi, volubili, energici, încrezători în viitorul lor, care rîd şi zîmbesc neîncetat. Moderatorii ăştia tineri par a fi plămădiţi din alt aluat. Eu unul, recunosc cu jenă, nu m-aş încumeta să mă iau la întrecere cu aceşti reprezentanţi ai generaţiei Twitter. Nu aş avea nici o şansă.
Bunăoară, nu aş putea să zîmbesc minute în şir, fiindcă m-ar durea negreşit muşchii feţei. Şi nici să glumesc atîta nu aş putea. Se vede că pentru glumă e nevoie de o stare de spirit aparte pe care generaţia mea nu prea o are.
Cu adevărat, emisiunile astea matinale sînt ca o pastilă de optimism. Şi invitaţii care mai mereu sînt oameni notorii, cu realizări memorabile, îţi întăresc încrederea în ziua de mîine. Nu eşti nici pe departe în situaţia lor, dar cînd îi vezi pe sticlă dimineaţa atît de simpli, veseli, haioşi, şi pe deasupra îmbărbătîndu-te pe tine, spectatorul, nu-ţi rămîne decît să te laşi pătruns de voie bună.
Totul va fi OK! Problemele sînt un balon de săpun! Să rîdem şi să ne veselim, să reunţăm la încrîncenarea stupidă şi contraproductivă. Se ştie doar că un om binedispus şi încrezător răstoarnă munţi!
Deunăzi nişte moderatori poznaşi ziceau că are şi Japonia probleme economice, ca şi Moldova. Mai mult, Japonia e ameninţată de vulcani fioroşi, pe cînd în Moldova nu există nici un vulcan. De aceea, sugerau moderatorii poznaşi, nu e chiar atît de rău că trăim în Moldova.
Comparaţia lor mi s-a părut atît de reuşită şi convingătoare, că am acum o încredere de granit. Viaţa e frumoasă! Sîntem bine! Problemele noastre sînt proiecţiile dispoziţiei noastre! Aşa că să mergem înainte cu zîmbetul pe buze. Vom ajunge negreşit într-o epocă şi mai minunată, în Eldorado!