Robert Tait (RFE/RL): Cred că ce am trăit eu nu e o evoluție din ultimele 2săptămîni. Așa au mers lucrurile timp de 30 de ani.
Robert Tait si Abdelilah Nuaimi sunt doi jurnalisti ai postului nostru de radio care au fost in Egipt incercind sa relateze de la protestele anti guvernamentale din Cairo. Au ajuns pe 4 februarie in Egipt. Au fost arestati. Nu au ajuns in Piata Tahrir ci in miinile serviciilor de informatii egiptene. Li s-au pus catuse, au fost legati la ochi, culcati la pamint pe podeaua unei incaperi in care se auzeau distinct gemetele si strigatele de durere ale unor oameni torturati in imediata lor vecinatate.
O experinta cutremuratoare despre care Robert istoriseste: ”De unde sa incep? Am fost opriti la un post de control la o jumatate de ora dupa ce am iesit din aeroportul din Cairo. Era vineri la prinz, 4 februarie. Ni s-au cerut pasapoartele. Amindoi avem pasapoarte britanice. Apoi mi s-a controlat geanta, si cind s-a descoperit ca aveam un telefon cu legatura de satelit, cei care ne controlau au stiut ca suntem jurnalisti. Ne-au dus la o sectie de politie din apropiere. Aici am asteptat vreo ora, dupa care am fost dusi intr-o alta cladire. Banuiesc ca era a serviciilor secrete egiptene – Mukhabarat. Aici am stat 27 de ore fara sa putem sa luam legatura cu nimeni, legati la ochi, cu catuse la miini si intr-o celula in care alti detinuti egipteni erau batuti si torturati cu bastoane electrice sau alte instrumente de tortura, n-as putea sa spun.”
”Cred ca in celula cu mine mai erau 4 sau 5 oameni. Nu stiu cine erau pentru ca mi s-a spus, ni s-a poruncit in engleza sa nu vorbim in nici un fel. Lor li s-a dat acelasi ordin in araba. La un moment dat, am reusit sa ma misc si sa imi dau putin la o parte legatura de la ochi si am putut sa zaresc o jumatate din incapere. In raza mea vizuala am vazut 3 barbati. Cel putin doi pareau egipteni. Al treilea parea occidental, dar nu am avut cum sa aflu. Cei doi barbati care erau linga mine aveau barbi si la un moment dat au facut rugaciuni musulmane. Ar fi putut fi islamisti, poate membri ai Fratiei Musulmane.”
”Primul lucru pe care trebuie sa-l spun este ca eu nu am fost torturat, asa ca pentru mine a fost mai usor. Mi-e greu sa vorbesc acum despre situatia in care am fost si care era semanatoare cu cea despre care citisem numai cu ani in urma. Tortura din Germania nazista, din Rusia lui Stalin, din perioada Pinochet din Chile, din Iran sau Argentina. Atunci am fost ingrozit. Mi se parea de neimaginat ca dupa astfel de experiente, cei care le-au trait mai puteau duce o viata normala dupa aceea. Am fost acolo, sunt acum aici si presupun ca viata mea va decurge normal mai departe.”
”Mi-e greu sa spun ca cineva care a stat ore intregi legat la ochi poate avea o imagine a regimului din Egipt. Dar pot sa inteleg ce i-a facut pe oameni sa iasa in strada. E vorba de demnitate, de respect, e vorba de drepturile omului, e vorba despre drepturile tale. Cred ca toate astea au contribuit la valul de proteste masive impotriva guvernului lui Mubarak. Cred ca ce am trait eu nu e ceva ce s-a intimplat numai acum, de doua saptamini, cred ca asa au mers lucrurile timp de 30 de ani. Asa lucreaza, asa au lucrat serviciile secrete, Mikhabarat. Era limpede ca era o masinarie infernala care functiona perfect. Oamenii aia isi cunosteau „meseria”, faceau asta de ani de zile. Faceau ceea ce au facut intotdeauna.”
Corespondentul nostru Robert Tait, care a fost detinut timp de 27 de ore de serviciile secrete egiptene crede ca vicepresedintele Omar Suleiman nu este strain de ceea ce se intimpla in sectiile de politie sau in cladirile serviciilor de securitate, cu atit mai mult cu a fost seful serviciilor de informatii egiptene si directorul sistemului de inchisori.
”Cu siguranta el este seful unui intreg aparat. Se poate imagina ca nu el a ordonat toate aceste fapte, dar nu e nici o indoiala ca stie despre ce se intimpla si ca nu a spus nimic impotriva lor. Eu cred ca nu este el omul care sa poata sa construiasca imediat o societate cu institutii care sa functioneze democratic, pentru ca institutia in care am fost eu dus, este contrarul democratiei, asa cum o inteleg eu.”
”Am realizat intreaga amploare a ceea ce se intimpla cuiva care nu a facut nimic rau. Adica, noi n-am gresit cu nimic. N-am vorbit nici macar cu vreun egiptean. N-am facut nici o infractiune, n-am incalcat cu nimic legea egipteana. Or aceasta stare, sigur ca te face sa-ti iesi din minti. Nu vreau sa ma gindesc mai departe. Nu vreau sa spun ca asta ma va marca pentru tot restul vietii mele... dar, cine stie ?”
O experinta cutremuratoare despre care Robert istoriseste: ”De unde sa incep? Am fost opriti la un post de control la o jumatate de ora dupa ce am iesit din aeroportul din Cairo. Era vineri la prinz, 4 februarie. Ni s-au cerut pasapoartele. Amindoi avem pasapoarte britanice. Apoi mi s-a controlat geanta, si cind s-a descoperit ca aveam un telefon cu legatura de satelit, cei care ne controlau au stiut ca suntem jurnalisti. Ne-au dus la o sectie de politie din apropiere. Aici am asteptat vreo ora, dupa care am fost dusi intr-o alta cladire. Banuiesc ca era a serviciilor secrete egiptene – Mukhabarat. Aici am stat 27 de ore fara sa putem sa luam legatura cu nimeni, legati la ochi, cu catuse la miini si intr-o celula in care alti detinuti egipteni erau batuti si torturati cu bastoane electrice sau alte instrumente de tortura, n-as putea sa spun.”
”Cred ca in celula cu mine mai erau 4 sau 5 oameni. Nu stiu cine erau pentru ca mi s-a spus, ni s-a poruncit in engleza sa nu vorbim in nici un fel. Lor li s-a dat acelasi ordin in araba. La un moment dat, am reusit sa ma misc si sa imi dau putin la o parte legatura de la ochi si am putut sa zaresc o jumatate din incapere. In raza mea vizuala am vazut 3 barbati. Cel putin doi pareau egipteni. Al treilea parea occidental, dar nu am avut cum sa aflu. Cei doi barbati care erau linga mine aveau barbi si la un moment dat au facut rugaciuni musulmane. Ar fi putut fi islamisti, poate membri ai Fratiei Musulmane.”
”Primul lucru pe care trebuie sa-l spun este ca eu nu am fost torturat, asa ca pentru mine a fost mai usor. Mi-e greu sa vorbesc acum despre situatia in care am fost si care era semanatoare cu cea despre care citisem numai cu ani in urma. Tortura din Germania nazista, din Rusia lui Stalin, din perioada Pinochet din Chile, din Iran sau Argentina. Atunci am fost ingrozit. Mi se parea de neimaginat ca dupa astfel de experiente, cei care le-au trait mai puteau duce o viata normala dupa aceea. Am fost acolo, sunt acum aici si presupun ca viata mea va decurge normal mai departe.”
”Mi-e greu sa spun ca cineva care a stat ore intregi legat la ochi poate avea o imagine a regimului din Egipt. Dar pot sa inteleg ce i-a facut pe oameni sa iasa in strada. E vorba de demnitate, de respect, e vorba de drepturile omului, e vorba despre drepturile tale. Cred ca toate astea au contribuit la valul de proteste masive impotriva guvernului lui Mubarak. Cred ca ce am trait eu nu e ceva ce s-a intimplat numai acum, de doua saptamini, cred ca asa au mers lucrurile timp de 30 de ani. Asa lucreaza, asa au lucrat serviciile secrete, Mikhabarat. Era limpede ca era o masinarie infernala care functiona perfect. Oamenii aia isi cunosteau „meseria”, faceau asta de ani de zile. Faceau ceea ce au facut intotdeauna.”
Corespondentul nostru Robert Tait, care a fost detinut timp de 27 de ore de serviciile secrete egiptene crede ca vicepresedintele Omar Suleiman nu este strain de ceea ce se intimpla in sectiile de politie sau in cladirile serviciilor de securitate, cu atit mai mult cu a fost seful serviciilor de informatii egiptene si directorul sistemului de inchisori.
”Cu siguranta el este seful unui intreg aparat. Se poate imagina ca nu el a ordonat toate aceste fapte, dar nu e nici o indoiala ca stie despre ce se intimpla si ca nu a spus nimic impotriva lor. Eu cred ca nu este el omul care sa poata sa construiasca imediat o societate cu institutii care sa functioneze democratic, pentru ca institutia in care am fost eu dus, este contrarul democratiei, asa cum o inteleg eu.”
”Am realizat intreaga amploare a ceea ce se intimpla cuiva care nu a facut nimic rau. Adica, noi n-am gresit cu nimic. N-am vorbit nici macar cu vreun egiptean. N-am facut nici o infractiune, n-am incalcat cu nimic legea egipteana. Or aceasta stare, sigur ca te face sa-ti iesi din minti. Nu vreau sa ma gindesc mai departe. Nu vreau sa spun ca asta ma va marca pentru tot restul vietii mele... dar, cine stie ?”