350 de proiecte în cadrul Programului de Dezvoltare Participativă

Peste 250 de sate cu bugete sărace din toată republica şi-au rezolvat unele probleme din localitate datorită Programului de dezvoltare participativă a comunităţilor, finanţat de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi administrat de Consiliul pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale (IREX). Program care pe lîngă finanţare a urmărit să-i înveţe pe cetăţenii din localităţile respective să se mobilizeze şi să găsească singuri soluţii la problemele lor. Şi-a atins scopurile sau nu?

Programul de dezvoltare participativă a finanţat aproape 350 de proiecte dintre cele mai diverse, de la dotarea şcolilor pînă la apeducte şi drumuri în toată republica. Administratorii programului, dar şi mulţi din cei care şi-au asumat rolul de lideri în localităţile lor recunosc însă că la primul proiect s-au ciocnit de probleme greu de învins.

Cea mai mare parte a celor care locuiesc la sate se hrănesc din veniturile mai mult decît modeste din agricultură sau sînt pensionari care cu greu fac faţă cheltuielilor de zi cu zi, darămite să găsească bani şi pentru contribuţia obligatorie în cazul acestor gen de proiecte. Pe de altă parte a trebuit să fie găsit leac pentru neîncrederea sătenilor, care se lăsau greu de convins că banii cu care contribuie vor fi utilizaţi corect.

„Este mult de lucru cu comunitatea, se spunea, se vorbea despre lucrurile date, cu cît a fost mai deschis, mai transparent cu atît mai mult lumea capătă încrederea.”- îşi împărtăşeşte experienţa Vera Ciudin, directoarea liceului din Gura-Galbenă, Cimişlia, care împreună cu alţi consăteni a reuşit să convingă tot satul să pună mînă de la mînă pentru a schimba instalaţia de încălzire a şcolii care nu făcea faţă pe timp de ger.

Tudor Mocanu de la Sîngerei care a mobilizat locuitorii unui raion al orăşelului să participe la construcţia unei porţiuni de drum a fost mai tranşant: „Argumentul principal a fost comparaţia din trecut şi posibilul viitor. Deci prin ce nămol cu toţii au trecut pe parcursul a mai multor ani de zile şi posibilul viitor pe care poate să-l aibă un cetăţean sau un copil în cazul în care se realizează respectivul proiect.”

I-am întrebat pe interlocutorii mei dacă acest fel de proiecte care cer şi participarea comunităţii au şi alte efecte decît rezolvarea de moment a unor inconvenienţe.

„Conştientizează faptul că este şi contribuţia sa. Dacă cîndva erau indiferenţi, aşa să zicem, pentru că tot ceea ce vine pe degeaba nimeni nu preţuieşte, cum este contribuţia fiecăruia deja şi atîrnarea este alta.” – îmi spune Tudor Mocanu de la Sîngerei.

Şi Vera Ciudin: „Ăsta nu este un cîştig de termen scurt. Este un cîştig în factorul uman pe mulţi-mulţi ani, eu cred. Acei care s-au aprins merg înainte.” După ce a fost reînnoită cazangeria, părinţii elevilor au lansat ideea să schimbe uşile şi geamurile de la clase ca să nu lase căldura să iasă, îmi spune directoarea de la Gura-Galbenă. „E o schimbare evident şi lumea a văzut că se poate altfel de lucrat. Li s-a cerut părerea, li s-au cerut nişte sugestii, şi asta i-a făcut pe dumnealor să se simtă că şi ei sînt principali, care pot să facă şi ei o decizie, să ia parte la decizie – asta a fost cel mai important. Este punctual fortă a acestor programe ”

Că beneficiile unui program care presupune şi implicarea comunităţii nu se reduc doar la avantaje practice s-au convins şi cei din grupul de iniţiativă de la Mihăileni, Rîşcani, după cum am aflat de la Lilian Şonţu. Ca dovadă ar servi proiectele mici pe care sătenii şi le finanţează de unii singuri: „Pentru a-şi rezolva problema care-i vizează anume pe ei, renovarea unui sector de drum, 400-500m. Totul se vede în dinamică, dacă în 1998 comunitatea noastră a încercat să aplice pentru fondul de investiţii şi cel puţin nu se putea de adunat o adunare de oameni care să discute cel puţin şi să identifice o problemă, la 5 februarie anul 2009 am avut adunarea generală a satului, ei vă zic la adunare au fost prezenţi peste 800 de persoane, cred că acest exemplu este mai mult decît elocvent. ”

Avînd în spate o bogata experienţă după ce au dus la bun sfîrşit mai multe proiecte de îmbunătăţire a infrastructurii în sat, cei din Mihăileni au înfiinţat şi o agenţie pe care au numit-o de implementare a iniţiativelor civice, declarîndu-se convinşi că acolo unde nu sînt bani de la buget mobilizarea comunităţii este unicul colac de salvare pentru satele moldoveneşti.