„Idealul organelor era o societate permanent supravegheată şi intimidaţi”.
6 martie 2001
Actualitatea. (Comentator): Horia Roman Patapievici.
„Cum ne supraveghea Securitatea ?”
„Cum era întocmit dosarul de racolare a unui informator ? În principiu, un astfel de dosar trebuia să conţină informaţii obţinute în timpul studierii şi verificării persoanei vizate, raportul cu propunerea de recrutare, angajamentul scris al informatorului, lista de relaţii, rapoartele de apreciere ale ofiţerului de legătură, evidenţa notelor informative şi aşa mai departe.”
Dosarele nu au fost, desigur, întocmite exact la fel dar toate dosarele „reflectă efortul Securităţii, ca instituţie, de a încadra informativ toată societatea românească. Insist asupra cuvântului toată. Idealul organelor era o societate permanent supravegheată şi intimidaţi”.
Recrutările se făceau de multe ori pentru a verifica alţi informatori sau informaţiile obţinute sau pentru că într-un anumit segment al societăţii, numărul informatorilor era prea mic.
Recrutările înceapeau încă de pe băncile şcolii. „[...] exista un formular special, tipizat care se numea Fişa colaboratorilor din rândul elevilor. În şcoli existau săli de întâlnire unde lucrătorii din Securitate aveau contacte informative cu junii colaboratori. Se putea desfăşura aceste întâlniri fără acordul sau măcar cunoştinţa profesorilor din şcoli ? Greu de crezut.”
În cursul racolării, Securitatea strîngea cât mai multe informaţii despre viitorul informator, încerca chiar să recruteze un membru al familiei apropiate, astfel că familia devenea „terenul de lucru al Securităţii”.
Venea momentul când Securitatea, prin informaţiile obţinute, „stăpânea obiectul acelor informaţii”.