Rezultatele alegerilor din Republica Moldova au stârnit oare care îngrijorare în România.
7 martie 2001
Actualitatea. (Comentator: Ion Bogdan Lefter).
„Moldova: comunişti fără comunism”
„Rezultatele alegerilor din Republica Moldova au stârnit oare care îngrijorare în România. Nu e de mirare, partidul câştigător la Chişinău se numeşte comunist. Şi asta la 11 ani şi câteva luni de când dictatura partidului unic omonim s-a prăbuşit dincoace de Prut şi la mai puţin de un deceniu de când, în urma dezintegrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova a putut deveni stat independent.
[...] Instinctul de conservare ne spune că alegerile din Moldova pot reprezenta un pericol. Drept urmare se trag semnale de alarmă...
[...] La Chişinău, însă, deja au apărut discrepanţe serioase între valorile alarmiste şi evoluţia efectivă a situaţiei: partidul învingător se numeşte comunist dar nu mai vrea comunism. Lipsindu-i specialiştii, apelează la tehnocraţii altor partide politice. Nu întrerupe relaţiile cu Occidentul. Doreşte în continuare asistenţa FMI şi a Băncii Mondiale. Cât despre declaraţiile electorale conform cărora Republica Moldova se va alătura alianţei Rusia-Belarus iar rusa va fi declarată a două limbă oficială în stat, prima urmând să fie rebotezată din română în moldovenească, tonul s-a temperat, anunţându-se organizarea cândva, a unor referendumuri pe toate aceste teme.
Toate datele indică evoluţia către o situaţie care răstoarnă o formulă mult folosită în anii ʼ90, de către cei care se temeau de restauraţia vechiului regim, şi anume aceea a comunismului fără comunişti. La Chişinău se profilează o guvernare cu comunişti fără comunism. Pe scurt, situaţia este mai complicată decât se vedea ea în primă instanţă de la Bucureşti.
Rezultatele alegerilor sunt neplăcute , Republica Moldova este în dificultate, s-a înregistrat prima victorie electorală într-un stat fost comunist a unui partid comunist, nu de foşti comunişti însă comunismul ca atare nu s-a instalat în Basarabie.
Cu părţile ei bune şi cu cele rele, istoria merge mai departe iar sensul ei actual nu duce către restaurarea totalitarismului roşu.
În grijorările sunt justificate dar evaluările lipsite de realism se pot dovedi pur şi simplu false”.