Homo sovieticus redivivus - o mentalitate persistentă

Aproape 50 la sută dintre moldoveni deplâng prăbuşirea Uniunii Sovietice, iar mai mult de jumătate cred că acest eveniment a avut un impact negativ pentru dezvoltarea ulterioară a ţării. Participanţii la ultimul sondaj, realizat de Institutul pentru politici publice, au menţionat, că printre avantajele fostei puteri sovietice au fost asigurarea ordinii publice şi măsurile de securitate sociale, în timp ce Republica Moldova independentă rămâne cea mai săracă ţară din Europa. Despre trecut şi prăbuşirea Ununii Republicilor Sovietice Socialiste vorbim la acest sfârşit de sătămână.

*

Aproape jumătate dintre cetăţenii Republicii Moldova regretă căderea URSS, a declarat pentru Europa Liberă directorul Institutului de politici publice, Arcadie Barbăroşie, citând rezultatele ultimului sondaj IPP. La întrebarea „Regretaţi căderea URSS?”, aproape 50 la sută dintre respondenţi au spus „da”. 52 de procente au spus, că dizolvarea Uniunii Sovietice a avut un efect negativ asupra dezvoltării Republicii Moldova. Aproape 44 la sută dintre respondenţi ar vota pentru refacerea URSS, dacă ar fi organizat un referendum pe această temă, iar puţin peste 20 la sută ar vota împotrivă. Datele cercetării sociologice sunt confirmate şi de oamenii întâlniţi ocazional în stradă, cu care a discutat Europa Liberă.

- „O aşa bază economică, care a fost în Uniunea Sovietică, ea s-a destrămat. Deci, toate uzinile, tot absolut s-a dus de râpă.”

- „Cât a fost Uniunea Sovietică eu taman atunci eram tinerică şi lucram, şi cvartira o plăteam, şi mă îmbrăcam, şi mă încălţam, şi încă îmi mai rămânea şi mai puneam şi o capicuţă acolo pe cărticică.”

- „A fost bine, că era disciplină, nu vedeai un om în stradă să cerşească. Fiecare om ştia, că mîine el are o bucăţică de pîine.”

- „Când spun acum la copii, că eu am mâncat îngheţată de 13 copeici, sau pîine de 16, sau cârnaţul de doi lei, lor nu le vine a crede.”

- „A fost o unire foarte bună, numai că ideea lor ateistă-comunistă a fost nu prea sănătoasă, dar în rest a fost bine, că era un popor unit.”

- „Bolişe jizni projila v Sovetskom Soiuze. Ia i otdîhala horoşo, i rabotala haraşo.”

- „Pe timpul Uniunii Sovietice tot a fost mai ieftin, şi de lucru se găsea, a fost tare bine.”

- „Cântări, şi dansări, şi sărbători frumoase şi lumea toată era veselă şi nu se invidiau unul cu altul.”

- „Noi eram atunci mai uniţi, mai dovercivîie, ştiţi, ajutam unul pe altul, dar acum...”

- „Ce înseamnă sistemul socialist? Ţăranul muncea pe câmp, dar nu era răsplătit, dar de toate bunurile astea se folosea nomenclatura – preşedintele şi toată haita de brigadiri, contabili, economişti, care jefuiesc omul simplu, muncitor şi pe baza asta hrănesc comitetul central şi toată nomenclatura comunistă.”

- „Nomenclaturiştii trăiau cu mult mai bine.”

- „Ceea ce a fost rău, că noi eram asupriţi, nu ştiam cu adevărat ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dar când unul este asuprit şi altul e mai înalt, se primeşte că unu-i rob şi altul e stăpân.”

- „Personal în clasa întâi am lucrat la tutun şi când am terminat şcoala tot am rupt şi am înşirat la tutun. Tutunul se usca în pod, sub ţolinci, pe vatră, respiram cu otrava ceea, dar venit nu era. O dată în an omul primea salariul, vreo două-trei sute de ruble şi gata, la sfârşitul anului, când se dădea toată producţia.”

- „Ce folos că suntem independenţi? Da ce tragem noi pentru asta? Au trecut 20 de ani şi la ce am ajuns noi, Moldova noastră? Lumea din Moldova, o jumătate au plecat. N-au cu ce de trăi. Ian să fi deschis tot, zavoadele, fabricile cum a fost înainte, lumea nimeni nu avea să se ducă din Moldova.”

- „După destrămarea Uniunii Sovietice, fiecare am devenit cum am dorit - stăpân în ţara sa. Deodată am dobândit limba, grafia, istoria. Dar economic noi am avut de suferit cu toţii.”

*

În urmă cu două decenii Grigore Eremei era primul secretar al comitetului central al partidului comunist din Moldova Sovietică. Avea să fie ultimul prim-secretar al comuniştilor din RSS Moldovenească. Într-un interviu cu Europa Liberă, Grigore Eremei vorbeşte despre trecut şi despre destrămarea URSS.

Grigore Eremei: „Să nu ai nostaligii ale trecutului, înseamnă să nu ai inimă. Dar să te gândeşti numai la trecut, însemnă să nu ai cap.”

Europa Liberă: Dar atunci când e vorba despre nostalgie, după ce aţi tânji?

Grigore Eremei: „Eu nu atât am tânjit, nu am avut atât o nostalgie după ceva concret, că am pierdut ceva. Dar cu atâta încredere în Uniunea Sovietică, cu atâta încredere în sistemul cela. Şi într-o minută o ţară aşa de puternică s-a distrus aşa de repede. Ştiţi, că şi Reagan, şi Baker, ei plănuiau să distrugă Uniunea Sovietică timp de 35-40 de ani. Dar, cum spun ei în unele cărţi, Gorbaciov şi Elţin au urgentat destrămarea Uniunii Sovietice. Vreau să zic de ce s-a destrămat Uniunea Sovietică.”

Europa Liberă: Hai ziceţi, de ce s-a destrămat?

Grigore Eremei: „A fost trădată din partea conducătorilor la cele mai înalte nivele. Au fost foarte mulţi din conducători racolaţi. Şi în primul rând a fost racolat Iakovlev, fost ambasador în Canada şi de acolo s-a început, Gorbaciov, pe linia sovietului suprem. Occidentul a studiat foarte serios, cine va fi succesorul lui Brejnev. A fost plecarea lui Gorbaciov în Anglia. Şi după ce s-a întâlnit cu Margaret Thatcher, dar ea e femee foarte deşteaptă, ea vine şi îi spune la consilierul ei: Toarnă-mi o cupă de şampanie. Şi a servit-o şi spune: băiatul ăsta e omul nostru. Şi de aici s-au început toate. Vreau să vă zic: tot ce se face şi s-a făcut până acum în lume - o face Anglia. Şi n-o face America.”

Europa Liberă: Cu cine din conducerea de pe atunci aţi discutat imediat după destrămare?

Grigore Eremei: „Cu Gorbaciov. El era prea încântat de aura ceea, pe care o avea el după hotare.”

Europa Liberă: Despre căderea URSS ce aţi discutat? Un gând?

Grigore Eremei: „N-a spus nimic. Unica ce pot să spun eu la dânsul, că s-a întâmplat asta fără vărsare de sânge. E un merit al lui.”

Europa Liberă: Domnule Eremei, care sunt părţile bune de pe atunci? Şi care sunt părţile slabe, proaste?

Grigore Eremei: „Uitaţi-vă, cum era grija faţă de om. Nici Uniunea Europeană, nici o ţară capitalistă, nici acum, nici peste o sută de ani nu o să hotărască aceea, cum a hotărât Uniunea Sovietică, şi anume ce? – Învăţământul, sănătatea, serviciile comunale, odihna. Primeau puţini bani, dar era valoarea rublei, şi trăia bine şi cela care primea salariul de 500 de ruble, eu primeam ca primul viceprim-ministru 560 de ruble, şi acela care primea şi o sută. Cel mai bun cărbune, mangalul, costa 14 lei o tonă. Acum un ţăran trebuie să lucreze un an de zile şi el nu-şi cumpără o tonă de cărbune. Şi o problemă cheie – omul era încrezut în ziua de mîine, că el nu rămâne fără lucru.”

Europa Liberă: Dar ce a fost prost atunci?

Grigore Eremei: „Dacă Uniunea Sovietică nu lua în mîinile ei centralizarea tuturor problemelor. De pildă, trebuia să dea mai multă libertate republicilor unionale, trebuia problema de cadre să se hotărască local.”

Europa Liberă: Nu la Moscova.

Grigore Eremei: „Nu la Moscova.”

Europa Liberă: Ideologic nu vă pare rău pentru nimic?

Grigore Eremei: „Îmi pare rău. În primul rând, ideologic îmi pare rău, că noi am studiat toate istoriile, în afară de istoria neamului. Asta e cea mai mare nenorocire. Eu l-am învăţat şi pe Pugaciov, şi pe Cinghiz Han şi reformele lui Stolâpin şi tot-tot, da cine-s eu, de unde mă trag eu, care imi sunt rădăcinile. Eu aş spune, că asta e cea mai mare nenorocire. Şi ordinul nu l-am primit, când m-a decorat Voronin, că am spus, că nu pot să iau un ordin din mîinile unui om, care mi-a luat mie şi poporului meu ceea ce e mai scump, încrederea în ziua de mîine. Credinţa, limba, istoria. Ce înseamnă istoria integrată? Prostii. Iată asta e problema cheie.”

Europa Liberă: Domnule Eremei, ce ne puteţi spune despre dosarele Securităţii şi rolul KGB-ului?

Grigore Eremei: „KGB-ul a fost un stat în stat. KGB-ul a fost asupra partidului şi a Guvernului.”

Europa Liberă: Dar l-a urcat mai sus tot partidul şi Guvernul.

Grigore Eremei: „De la început ei n-au avut intenţia asta, ca să facă aşa. Dar: dă-mi voie să mă culc la margine, că pe urmă nu mă scoli din mijloc. Aşa şi aici. Ei au intrat în gustul puterii. Dar cel mai periculos virus, boală, e virusul puterii. KGB-iştii aveau o putere excepţională.”

Europa Liberă: Adică?

Grigore Eremei: „Ei puteau să facă ce vor. Dar vreau să vă zic, că erau şi oameni foarte serioşi, de mare responsabilitate.”

Europa Liberă: Bine, dar KGB-iştii, activiştii de partid au fost cei, care au contribuit la deportarea multor oameni.

Grigore Eremei: „Unii din activiştii de partid.”

Europa Liberă: Era troica, aşa se zicea.

Grigore Eremei: „Era troica, NKVD, troica. Dar erau unii. Fiţi atenţi: de unde ştia Stalin, sau KGB-ul din Uniunea Sovietică că moş Gheorghe din Nisporeni sau din Târnova, raionul Edineţ, a avut un magazin, în care vindea boială? Erau care îl invidiau, că el era gospodar bun şi trebuia să lucreze la dânsul.”

Europa Liberă: Bine, dar de ce superiorii credeau în asta?

Grigore Eremei: „Asta e vina lor. Superiorii credeau, că el aducea informaţia. Ce credeţi? Şi preoţii mulţi au umblat, când spovăduiau oamenii. Dar ce acum nu lucrează cu comuniştii? De ce Voronin a făcut adunarea cu preoţii secretă? Sunt cazuri şi eu chiar aş aduce şi concret, dar asta e o mare nenorocire. Transmiterea dosarelor de la SIS la Arhivă e un lucru bun. Dar e un lucru, care o să aducă foarte mari neplăceri. Neplăceri şi duşmănie între cei mai apropiaţi, chiar între rude.”

Europa Liberă: Se turnau unul pe altul?

Grigore Eremei: „Că sunt cazuri, când ginerele l-a turnat pe socru-său. Sunt cazuri, când fratele l-a turnat pe fratele lui. M-a rugat unul de la mine din raion: te rog, cumva să-i dea voie să vadă dosarul cine l-a ridicat, când a fost deportat taică-său. Da eu spun: Jenea, ce-ţi trebuie ţie chestiile astea. Şi a insistat, şi a insistat. Şi am rugat eu, şi i-au dat. Şi ce credeţi? Ginerele a fost acela. Şi i-am zis: ei, ce acum? Ai să poţi să vorbeşti cu ginerele? Ai să te uiţi rău de-acum şi la sora ta, la nepoţii tăi. Nu trebuie aşa de uşuratic de tratat problemele astea. Au fost şi mulţi care şi acum se bat cu pumnul în piept, că-s democraţi nevoie. Dar au fost agenţi ai Securităţii. Iaca aceste lucruri rele au fost.”

Europa Liberă: Domnule Eremei, totuşi eu vreau să insist şi să vă întreb, dacă vă pare rău după ceva ce aţi făcut atunci?

Grigore Eremei: „Dacă îmi pare rău, că am făcut greşeli?”

Europa Liberă: Da.

Grigore Eremei: „Da, sigur, sigur.”

Europa Liberă: Ce greşeli?

Grigore Eremei: „Mai mult de folosit din ceea ce ne dădea Moscova.”

Europa Liberă: Şi acum o spuneţi cu voce tare – nu vă pare rău că a căzut URSS!

Grigore Eremei: „Absolut nu-mi pare rău. Ce, m-am dus la Moscova să strig să fie restabilită Uniunea Sovietică? Eu mă simt astăzi mult mai bine, decât în perioada Uniunii Sovietice.”

*

Moldovenii născuţi în Uniunea Sovietică în măsură diferită, dar mai toţi au mentalitate de „om sovietic”-„homo sovieticus”, adică de rob socialist, sugerează vocea poporului.

- „Noi, oamenii de pe vremea sovietică, aşa am fost educaţi, să nu ne mai laude nimeni, să nu ne apreciem. Poate şi asta e o cauză - noi nu ne preţuim pe noi. Am fost prea asupriţi, hai să zicem aşa. Diferenţa de mentalitate, în primul rând, dintre generaţii.”

- „Mentalitatea, în primul rând, trebuie să mai creştem, să ne mai vină mintea la cap moldoveanului. Sperăm că ne vom mai trezi. Că diferenţa e tare mare.”

- „În Occident, acolo e altă mentalitate. Acolo produc, lucrează, alt interes. Aici corupţia e mare. Aista e statul corupt, statul e criminal, judecătorii toţi îs corupţi foşti comunişti. Până ce nu se va schimba generaţia asta, să vie alţi băieţi, care au terminat şi în altă parte, alte studii, în România, sau în Europa, cu altă mentalitate, cu altă gândire, eu cred că n-o să se schimbe nimic. Ne-a împedicat imperiul aista comunist, rus cu care am trăit în altă societate, cu alte gânduri. Şi modul de viaţă a fost altul.”

- „Persoanele care muncesc peste hotare şi vin în Moldova, ei aduc o altă mentalitate.”

- „Trebuie să mai treacă vreo 15 ani, altă generaţie, alţi copii, altă şcoală, păreri, altă educaţie.”

- „Profesorii, chiar când vii la lecţii, cum ei zic moldovenşte: „băi boule, ce cauţi aici? Tu vezi că nu poţi învăţa? Du-te acasă, nu veni la lecţii. Proştilor.” Te fac în tot felul. Nu te îndrumă nicăieri.”

- „Poate or veni copiii noştri, nepoţii, cu altă şcoală, cu alt mentalitet, cu alte gânduri. Se mai duc în Europa, mai văd modul de viaţă acolo, cum trăiesc, mai vin aici, poate vom face vreo scăpare.”

- „Totuşi, şi educaţia mult înseamnă şi amprenta care am avut-o. Sunt mulţi factori, care acţionează asupra noastră.”

*

Republica Moldova, fiind o ţară cu o populaţie îmbătrânită, rămâne a fi nostalgică. Aici trebuie căutată explicaţia mentalităţii totalitariste, ce se manifestă prin nostalgia moldovenilor după vechiul regim, după fosta Uniune Sovietică. Cum explică această stare de lucruri expertul independent de la Burxelles, Nicu Popescu?

Nicu Popescu: „Pentru mulţi căderea URSS şi incertitudinea economică, care a venit odată cu acest şoc destul de mare, pentru o bună parte a cetăţenilor este regretabilă. Cred că pentru majoritatea oamenilor însă reformele din ultimii 20 de ani din întreaga regiune au produs mult mai multe beneficii.

Evident, cetăţenii întotdeauna îşi doresc ca situaţia să fie mai bună. Vedem acest lucru şi în Uniunea Europeană. Este o dorinţă normală, dar dacă încerci să contrapui, să numeri televizoarele color pe cap de locuitor, pe care le au cetăţenii Republicii Moldova astăzi, comparativ cu situaţia din anii 80, vom vedea că în fond, în pofida evident a incertitudinilor economice din ultimii 20 de ani, cetăţenii Republicii Moldova, după mine, cetăţenii au un acces ceva mai lejer la multe bunuri, care asigură calitatea vieţii. Aceasta nostalgie treptat va dispărea.”

Europa Liberă: Dar mentalitatea sovietică nu dispare de la sine.

Nicu Popescu: „Mentalitatea sovietică nu dispare de la sine, dar şi modul cum percepem această mentalitate depinde cu cine ne comparăm. Cu ce state comparăm? Şi în sensul ăsta cred că Republica Moldova este unul dintre statele post sovietice, care a reuşit să se emancipeze mult mai mult de mentalitatea post-sovietică decât majoritatea vecinilor noştri din Est. Bineînţeles, comparaţia cu Statele Baltice nu este foarte corectă din cauza altui context istoric.”

Europa Liberă: Dar cu georgienii?

Nicu Popescu: „Există o diferenţă mare dintre Georgia şi Republica Moldova. Georgia are o istorie mult mai adâncă. Inclusiv în Uniunea Sovietică, Georgia, practic, a fost o republică monoetnică. Dacă lăsăm la o parte zonele concentrate în care trăiau abhazii, osetinii şi armenii, Georgia era practic un stat monoetnic. În Tbilisi 90 şi ceva la sută din locuitori vorbeau georgiana. Georgia este al doilea stat, care a adoptat creştinismul ca religie de stat în secolul trei. Georgia este o ţară care are un propriu alfabet de peste o mie de ani, are o istorie de statalitate, care este iarăşi mai veche de o mie de ani. Deci, Georgia are mult mai multe elemente ale unei identităţi ferme, pe când Republica Moldova nu le are. Este un fapt regretabil, dar iarăşi, şi Moldova, şi Georgia sunt nişte rezultate ale propriului parcurs istoric, care este destul de diferit.”

Europa Liberă: Domnule Popescu, şi totuşi această nostalgie de regulă apare, renaşte în inimile şi minţile oamenilor pe timp de criză, pe timp de sărăcie. Pentru că ei îşi amintesc, că atunci a fost bine.

Nicu Popescu: „Da, dar să revenim chiar şi la cazul Georgiei. Pe de o parte Georgia este în relaţii foarte complicate cu Federaţia Rusă. Federaţia Rusă este percepută de către o bună parte a opiniei publice din Georgia ca fiind un adversar, chiar un inamic, care a invadat şi a ocupat anumite părţi din teritoriu. Pe de altă parte, Stalin rămâne o personalitate necontestată în Georgia.”

Europa Liberă: Puternică.

Nicu Popescu: „Puternică, foarte populară. În oraşul natal al lui Stalin, Gore, se bea pentru Stalin. Statuia lui Stalin a fost în centrul oraşului Gore până acum un an, scoasă de Saakashvili împotriva protestelor localnicilor. Deci, chiar şi în Georgia elementul de nostalgie se manifestă nu atât prin popularitatea integrării cu Rusia, dar se manifestă prin această popularitate a lui Stalin, care a fost practic, împreună cu Hitler, cei mai sângeroşi dictatori ai secolului 20. Deci, debuşeurile, sau modalităţile de exprimare a acestei nostalgii sunt diferite în diferite ţări. Dar această nostalgie, din păcate, este un fapt prezent în politicul acestor state.”

Europa Liberă: Dar moldovenii, care zic că tânjesc după acele vremuri de acum 20 de ani, sunt măcinaţi de sărăcie şi asta doar îi face să regrete căderea, prăbuşirea URSS?

Nicu Popescu: „Da, predominat. Evident, sunt mai multe cauze. Pentru anumiţi moldoveni probabil există şi un element identitar. Pentru o anumită parte din locuitorii Republicii Moldova. Pentru alţii este vorba predominant de insecuritatea economică, pe care nu o mai avem.”

Europa Liberă: În Republica Moldova se zice, că unii demnitari înţeleg să facă reforme tot cu mentalitatea sovietică – în justiţie, în poliţie sunt funcţionari, care au activat pe acele timpuri şi nu-i schimbi atât de uşor.

Nicu Popescu: „Recent am fost foarte impresionat de o carte, pe care am citit-o, scrisă de fostul şef de Cabinet al lui Tony Blair, prim-ministru al Marii Britanie timp de 10 ani. Şi una din observaţiile şefului de Cabinet al lui Tony Blair era, că birocraţia în Marea Britanie este total opusă oricăror schimbări. Nici un birocrat nu este creativ, pentru că nu are de câştigat de la schimbarea sistemului.”

Europa Liberă: Această birocraţie a fost şi rămâne valabile deocamdată şi pentru Moldova.

Nicu Popescu: „Evident, în toate ţările birocraţia este o forţă destul de inertă, conservatoare, însă anume pentru a echilibra acest conservatism al birocraţiei există voinţa politică. Şi anume liderii politici, care au viziunea de transformare şi de reformare pot şi trebuie să ofere acest impuls, care activizează birocraţia şi oferă o direcţie de dezvoltare birocraţiei.”

Europa Liberă: Credeţi că schimbul de generaţii, schimbul de politicieni poate doar să atenueze mentalitatea sovietică?

Nicu Popescu: „Şi da, şi nu. Schimbul de generaţii nu va schimba automat sistemul. Ştim foarte bine, că în instituţiile de stat din Republica Moldova, sau din Ucraina, sau din România există foarte mulţi tineri, care sunt corupţi. Deci, schimbarea de generaţii de la sine nu va soluţiona problema. Evident, schimbarea de generaţii poate contribui la transformarea statului, însă este una din condiţiile, nu singura condiţie, care va duce la reuşita proiectului Republica Moldova.”

Europa Liberă: Deci, pentru Moldova a fost benefică destrămarea URSS?

Nicu Popescu: „Fără doar şi poate. A fost o alegere a Moldovei. Întotdeauna există o minoritate de sceptici, dar, până la urmă, cred că Republica Moldova fără doar şi poate a avut de beneficiat de destrămarea Uniunii Sovietice şi această destrămare i-a deschis noi perspective. Posibilitatea de a călători, de a se integra în Europa, de a-şi moderniza treptat economia şi de a avea acces la multe bunuri, la care cetăţenii sovietici nici nu puteau visa.”

Europa Liberă: Moldova rămasă în cadrul Comunităţii Statelor Independente o avantajează? O dezavantajează? În moment ce acum speranţele de euro-integrare sunt mai pronunţate?

Nicu Popescu: „Participarea sau neparticiparea la CSI este un factor neutru. Deci, faptul că Republica Moldova merge la două summituri pe an în sine nu înseamnă nimic. Contează ce face Moldova în această organizaţie.”

Europa Liberă: Şi ce face?

Nicu Popescu: „Nu face multe. Şi anume din această cauză CSI-ul este un factor relativ neutru pentru Republica Moldova. Atâta timp cât Republica Moldova nu semnează documente de integrare militară cu statele CSI, de cooperare în domeniul securităţii, în aceste condiţii participarea la CSI este un factor neutru.”

Europa Liberă: Bine, dacă e un factor neutru, nu e mai bine să abandonezi o structură de unde nu ai avantaje?

Nicu Popescu: „Abandonarea structurii implică anumite costuri şi beneficiile imediate iarăşi nu sunt clare. Deci, CSI este o fantomă. Un stat ca Republica Moldova ştie direcţia în care vrea să meargă şi acţionează persistent pentru a-şi realiza obiectivele.”