Nu putem şti acum, într-un regim democrat stabilit de 11 ani, ce a învârtit un ofiţer de securitate în vremea dictatorului Ceauşescu?
24 martie 2001
Obsesiile „securistice” ale premierului Năstase.
Editorial.
de Nestor Rateş
„Premierul Năstase a vorbit zilele trecute de obsesii „securistice”. El se refera la preocupările intense ale presei şi publicului în legătură cu prezenţa unor foşti ofiţeri de securitatea în poziţii de influenţă şi putere precum şi la activitatea Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi, despre care primul ministru crede că sunt cam de prisos.
Dar obsesiile „securistice” au o extindere mult mai mare în activităţile noii puteri pe agenda căreia, în primele ei luni, serviciile de securitate, secretul de stat şi de serviciu, recrutarea foştilor ofiţeri de informare în diverse funcţii, au ocupat locuri prioritare.
Restructurarea întreprinderilor, nu s-a putut face încă. Despre privatizări se vorbeşte numai. Legislaţii majore îşi aşteaptă încă rândul la parlament, dar obsesiile „securistice” au găsit repede fructificare. Grijă prioritară să se asigure secretul de stat... Argumentul că legea a fost impusă de obligaţiile decurgând din dorinţa de integrare euro-atlantică, a fost demontat cu uşurinţă consultând chiar surse ale Alianţei Nord Atlantice, care ne-au declarat că tot ce interesează este ca odată intrată în NATO, România să fie capabilă să păstreze secretele la care va avea acces. Legea este însă mult mai cuprinzătoare şi mai restrictivă iar integrarea nu este ceva care se va întâmpla mâine dacă se va întâmpla cu totul.
Apoi s-a adoptat în mare grabă ordonanţa de urgenţă care acordă atribuţii suplimentare serviciului secret al ministerului de interne. Faimoasa unitate 0962. Inclusiv dreptul de a avea agenţi acoperiţi şi firme acoperite, de a intercepta convorbiri telefonice, fără aprobarea parchetului, şi chiar de a îndeplini unele funcţii care ţin de siguranţa naţională.
În Parlament s-au propus schimbări importante dar deocamdată ordonanţa este în vigoare în forma ei iniţială până este adoptată de forul legislativ şi devine lege.
O altă ordonanţă de urgenţă a guvernului, acordă ofiţerilor serviciului secrete al ministerului apărării dreptul de a acţiona şi acoperit... De fapt acest serviciu devine un serviciu de spionaj.
Până şi la autoritatea pentru privatizare, se creează capacităţi de spionaj iar ca secretar general este numitul fostul ofiţer al DIE şi apoi director adjunct al SRI, Victor Marcu. Se pare că d-ul Marcu nu are nevoie, în această funcţie, să i se studieze dosarul pentru a vedea dacă a colaborat sau nu cu poliţia politică. Fostul său coleg de serviciu, d-ul Ristea Priboi, a primit săptămâna aceasta încă un certificat de bună purtare din partea CNSAS care a afirmat într-un comunist repudiat de unii membri marcanţi ai colegiului, că nu a participat la acţiuni de poliţie politică.
Membri CNSAS nu au văzut dosarul Priboi ci numai nişte file alese de SIE din care rezultă că persoana în cauză a monitorizat Europa Liberă, înainte de decembrie 1989.
Ce înseamnă a monitoriza nu ni se spune şi nici CNSAS nu poate afla pentru că restul dosarului d-ului Priboi conţine secrete legate de siguranţa statului.
În spatele acestor secrete se ascund multe banditisme şi acte de teroare. E greu de înţeles de ce nu ni se spune clar şi direct care anume au fost sarcinile ofiţerului Ristea Priboi, folosindu-se cuvinte care nu spun nimic. Monitorizarea Europei Libere ar putea însemna ascultarea ei atentă în vederea întocmirii unor rapoarte pentru mai marii acelor timpuri. Dacă a fost numai aşa, o treabă nevinovată în definitiv, ar putea să ni se dezvălui fără probleme. Dar nu ni se spune exact, atunci se presupun altele.
De pildă astăzi, România Liberă relatează citând surse SIE, că de fapt ofiţerul Ristea Priboi ar fi coordonat, de la Paris, atacul cu bombă de la Munchen al Europei Libere din 21 februarie a981. Acest atac executat de terorişti din grupul Carlos-Şacalul, a fost comandat de Ceauşescu, un fapt pe deplin documentat în arhivele fostelor servicii de securitate din RDG şi Ungaria dar deocamdată ne confirmat oficial de surse româneşti, deşi neoficial ni s-a spus că aşa a fost.
Dacă d-nul Ristea Priboi a avut un asemenea rol atunci ni se pare chiar important să fie dezvăluit. De ce se ascunde şi în interesul cui ? Nu putem şti acum, într-un regim democrat stabilit de 11 ani, ce a învârtit un ofiţer de securitate în vremea dictatorului Ceauşescu? Numai pentru că se întâmplă să fie în graţiilor mai marilor de astăzi ?