Scenariul independenţei regiunii rebele nu ar mai corespunde noilor realităţi geopolitice şi mizei pe care Rusia o pune în dialogul său cu UE.
În ultimul timp subiectul Transnistriei a revenit în actualitate. Mass-media din Moldova dar şi cele rusești au sugerat, după o vizită intempestivă a lui Smirnov la Moscova, că liderul autoproclamatei republici ar putea fi schimbat, pentru că nu mai este în graţiile Kremlinului.
Veşti despre iminenta înlocuire a liderului separatist au mai circulat în ultimii ani. Ni se sugera că acesta nu mai este dorit de conducerea Rusiei, dar că se sprijină pe un puternic grup naţionalist-şovin din Duma de stat, cu interese economice în „feuda” de la Nistru. Cu toate acestea, liderul separatist, chiar dacă a mai avut câţiva contestatari în interior, la Tiraspol, a rezistat cu brio, iar Rusia a continuat să subvenţioneze regimul său, politic şi economic.
De data aceasta, Kremlinul pare să vrea să schimbe unele lucruri în Transnistria. Se spune că scenariul independenţei regiunii rebele nu mai corespunde noilor realităţi geopolitice şi mizei pe care Rusia o pune în dialogul său cu Uniunea Europeană. Dacă este aşa sau nu, ne vor arăta evoluţiile viitoare. Dincolo de jocurile și scenariile marilor puteri, trebuie să ne întrebăm: ce ar aduce Moldovei o eventuală destituire a lui Smirnov?
Mai întâi, o constatare de principiu: orice schimbare pe care o va face sau o va stimula Rusia în Transnistria va fi în interesul Rusiei şi nu în interesul Republicii Moldova, nu în sprijinul aspiraţiilor sale europene. Să nu aibă nimeni iluzii în acest sens. Mai ales că Moscova s-a arătat foarte deranjată de fuleul pro-occidental al noii puteri de la Chişinău. Și, deoarece nu ştim încă dacă Occidentul va fi dispus să garanteze ceva Moldovei în perspectiva schimbăriilor de la Tiraspol, forțarea unui așa-zis stat comun între cele două maluri ale Nistrului va conduce la o inevitabilă „transnistrizare” a Republicii Moldova, la „cangrenarea” întregului trup al țării – aşa cum s-a observat, cu îndreptățire, în numeroase analize și comentarii din acești ani.
Sub pretextul respectării unității teritoriale a Republicii Moldova, va fi integrat un teritoriu cu un sistem politic total corupt şi, în cea mai mare parte criminalizat. O „reglementare” de acest fel va presupune un statut special regiunii separatiste, cu o serie de clauze care să-i conserve „specificul” malign, inclusiv să-i ofere un posibil drept de veto în chestiuni esenţiale pentru destinul Republicii Moldova. Integrarea regiunii separatiste va aduce un electorat transnistrean isterizat de lungi decenii de propagandă antioccidentală, sovietică și smirnovistă. Toate acestea vor diminua şi mai mult procesul de europenizare al Republicii Moldova care, oricum, este foarte lent şi superficial.
Cum este pregătit Chişinăul să răspundă unei asemenea provocări? Din păcate, nu e deloc pregătit. Moldova traversează ea însăşi o criză politică prelungită, a cărei finalitate nu se întrevede. Apoi, subiectul Transnistria nu este discutat serios şi responsabil de clasa politică de la Chişinău, în afara unor speculaţii de campanie electorală, lipsite de finalitate. Nici societatea civilă nu prea frecventează subiectul. În presa de la Chişinău, problematica transnistreană apare sporadic, doar pentru a ni se mai comunica alte raiduri ale miliţiei de la Tiraspol asupra vreunei şcoli cu predare în limba română sau arestarea unor primari.
Dacă Rusia într-adevăr și-a pierdut răbdarea cu Smirnov și căpetenia separatistă va fi „dezactivată”, abia atunci s-ar putea ca subiectul să fie mai intens dezbătut la noi, iar opinia publică să realizeze avantajele sau pericolele noilor scenarii care vizează Transnistria şi Moldova.