Ce poate un primar?

Invitaţii emisiunii, Ion Beschieru şi Iurie Ţap

Vasile Botnaru în dialog cu Iurie Ţap şi Ion Beschieru în Punct şi de la Capăt.

Sunt convins că veţi fi aflat deja, era şi timpul, că în ziua de 5 iunie o să mergeţi să vă alegeţi primarul. Dar şi consilierii, adică miniparlamentul, căruia îi este circumscrisă localitatea în care vă aflaţi cu traiul, dacă nu şi cu munca. Prin urmare, cred că nu strică nimănui, dacă astăzi o să încercăm să ne dumerim ce putere au aceşti demnitari publici, în care vom investi speranţele noastre pentru un următor ciclu olimpic. Adică până în 2015, dacă între timp nu se întîmplă nişte cataclisme reformiste.

*
În studioul de la Chişinău al Europei Libere se află deputatul PLDM Iurie Ţap, fost primar de Floreşti încă în mileniul trecut, mai exact din 1999 şi până la alegerea sa în funcţia de membru al Parlamentului, şi expertul în probleme de dezvoltare instituţională şi relaţii internaţionale de la Congresul autorităţilor locale din Moldova, magistrul în drept, Ion Beschieru, care mai e şi expert la IDIS Viitorul.

Europa Liberă: Domnule Ţap, să începem cu întrebarea simplă: ce poate de fapt un primar, la modul teoretic şi la modul practic? Şi dacă nu poate, de ce?


Iurie Ţap
Iurie Ţap
: „De fapt, un primar poate totul. Şi în primul rând ceea ce stă la suprafaţă – de a comunica cu oamenii. Şi aceasta este foarte important sub toate aspectele. Fie că este vorba de audienţa, pe care are obligaţiunea s-o facă. Şi mai importante sunt comunicările neformale, zi de zi. Şi acele întâlniri la locul de trai. Eu de fapt am început cu peste o sută de întâlniri, după ce am obţinut mandatul, cu locuitorii oraşului, pentru a-i asculta şi a vede ce-i doare, ce doresc orăşenii.”

Europa Liberă: Dar asta e psihanaliză, dar oamenii vor rezolvarea problemelor. Sau fără asta nu e posibil să identificaţi un caiet de sarcini?

Iurie Ţap: „Absolut, tocmai de aici vine. Dacă e să vorbim şi clasic, teoretic, politicile publice, ceea ce va face primarul şi consiliul trebuie să corespundă aşteptărilor publice. Asta de fapt este, hai să zic, superlativul, forma absolută a bunei guvernări. Şi un bun primar trebuie să înceapă tocmai de la a comunica cu cetăţenii, cu agenţii economici, cu societatea civilă, deci cu cei care l-au investit.”

Europa Liberă: Dar unii vor ţeava de gaz, alţii vor gard, alţii vor repararea stadionului.

Iurie Ţap: „Absolut. Ulterior se face acea prioritizare. De ce am spus că un primar poate totul? În afară de această abordare practică, un primar trebuie să aibă de fapt ceea ce numim noi viziuni, ca şi oricare conducător, chiar prim ministru de ţară. Adică să ştie exact ce se cere de la localitate, de la comunitate, sau de la ţară. Trebuie să ştie precis unde suntem, unde trebuie să ajungem şi cum trebuie să ajungem. Asta înseamnă elaborarea strategiei pe termen mediu, sau scurt şi mediu, sau poate chiar scurt, mediu şi de lungă durată. Fiindcă dacă e să concretizez - un primar trebuie să ştie că are nevoie şi de un plan urbanistic general, care înseamnă un document de perspectivă de cel puţin 25 de ani şi care este principalul instrument de atragere a investiţiilor. Deaceea am ajuns de fapt la întrebarea, că un primar trebuie să fie foarte bine pregătit.”

Europa Liberă: Domnule Ţap, dar oamenii, de regulă, aşa am eu impresia, au aşteptări fanteziste şi exagerate. Şi din cauza asta sunt mereu nemulţumiţi, orice ar face un primar. Cum acţionaţi în această situaţie?

Iurie Ţap
Iurie Ţap
: „De fapt, aveţi dreptate şi îmi amintesc cum a venit o bătrânică la mine cu problema pensiei. Evident, i-am dat explicaţii, care este mecanismul, de cine depinde. Dar oricum, primarul poate încerca, indirect încerca să influenţeze. Fiindcă nu este o competenţă sau atribuţie a lui, nici o competenţă a consiliului. Dar primarul, care reprezintă alegătorul, trebuie să încerce să găsească soluţia, să conlucreze cu structurile desconcentrate la nivelul doi, dacă trebuie – să conlucreze cu autorităţile publice centrale de specialitate, să spunem ministerele, chiar şi cu Guvernul şi Parlamentul, pentru a ajuta cetăţeanul să-şi soluţioneze problema. Pe de o parte. Pe de altă parte este problema mare, la care v-aţi referit – oamenii nu înţeleg bine, care sunt atribuţiile primarului, sau ce trebuie să facă primarul şi ce trebuie să facă consiliul. Este această mare problemă. Dar răspunsul vine de la acea comunicare, despre care am vorbit. Deaceea trebuie să mergem pas cu pas, să avem multă răbdare şi să ne facem meseria. De regulă, de la aceste comunicări, şi vorbeam de acele întâlniri, care treceau foarte greu la început. Dar după ce oamenii îşi spuneau păsul şi de fapt spuneau: că pe noi ani de zile nimeni nu ne-a ascultat. După ce şi-au expus păsul, au ascultat care sunt propunerile, viziunile, ce putem face şi de aici de fapt am pornit. Pot să zic aşa: am reuşit să stabilesc acea punte de lăgătură cu cetăţenii, cu sectorul privat, cu societatea civilă. Am reuşit să implic cetăţenii, să implic oamenii în soluţionarea problemelor cu care se confruntă. Dacă astăzi vin şi văd foarte multe străzi în stare perfectă, unde nu se implică administraţia, unde nu se implică primarul, ce înseamnă aceasta? Asta înseamnă că cetăţeanul a conştientizat că depinde şi de el.”

Europa Liberă: Domnule Beschieru, pe Dumneavoastră vreau să vă întreb, în prezenţa domnului deputat Iurie Ţap, dacă colegii dânsului, foştii colegi ai primarului Iurie Ţap au suficiente pârghii ca să rezolve problemele, pe care le-a studiat un primar, le-a aşezat într-o ordine, în funcţie cum are de gând să le rezolve. În momentul ăsta are el suficiente pârghii?

Ion Beschieru
Ion Beschieru
: „De fapt, posibilităţile primarilor de a îndeplini acele promisiuni electorale pe care le fac în condiţiile sistemului actual sunt destul de limitate. Sistemul actual de finanţe publice locale nu permite autorităţilor locale să îndeplinească la nivelul maxim atribuţiile pe care le au conform legislaţiei.”

Europa Liberă: Haideţi să ne oprim aici. Nu au suficienţi bani pentru că nu vin de la centru? Aşa cum spunea şi primarul Dorin Chirtoacă? Sau pentru că nu ştiu să-i câştige ei pe loc? Sau n-au posibilităţi?

Ion Beschieru: „Dacă în 2006 au fost adoptate două legi noi în domeniul administraţiei publice locale, care fac o anumită ordine şi delimitare în competenţele autorităţilor locale, în primul rând între nivelul întâi şi doi, şi pe de altă parte între nivelul local şi central, Legea privind finaţele publice locale aşa şi n-a fost adoptată. Adică, sistemul finaţelor publice locale este reglementat încă de legea veche, din 2003 şi nu este normal. Pentru că sunt competenţe neacoperite financiar. Şi atunci oricât nu s-ar strădui primarii, oricât de multe proiecte nu ar câştiga, ei nu pot să acopere din surse extrabugetare competenţele, pe care le au conform legii.”

Europa Liberă: Daţi-mi un exemplu. Învăţământul, sănătatea, sau ce este obligatoriu?

Ion Beschieru: „Autorităţile locale au trei feluri de competenţe: competenţe proprii, competenţe delegate şi competenţe partajate. Referitor la educaţie – aceasta este o competenţă delegată. Este o competenţă a statului, dar este delegată autorităţilor locale.”

Europa Liberă: Cu bani, sau fără? Cu tot cu bani?

Ion Beschieru: „Ea trebuie să fie acoperită în totalitate de la bugetul central, prin transferuri cu destinaţie specială. Anume din această cauză în unele localităţi până la 80-90 la sută bugetul local este format din transferuri cu destinaţie specială pentru educaţie. Însă bani pentru investiţii capitale, pentru drumuri, pentru dezvoltarea locală, autorităţile locale practic nu au. De aceea şi lipseşte la nivel local componenta de dezvoltare locală şi autorităţile locale de multe ori se transformă în simpli executori. Adică doar cheltuie nişte bani, care sunt insuficienţi şi care sunt aprobaţi sub stricta coordonare a Ministerului Finanţelor. De fapt, procesul bugetar la nivel local începe de sus în jos şi nu invers. Adică se începe de la ceea ce este, nu de la ceea ce este nevoie, adică ce resurse sunt disponibile de la bugetul central.”

Europa Liberă: Domnule Ţap, sunteţi de acord?

Ion Beschieru şi Iurie Ţap
Iurie Ţap
: „L-aş asemăna pe primar cu acel copil, pe care părinţii îl trimit la magazin, dându-i un coş mare şi o listă mare, uitând să-i dea şi bani. Astăzi Legea 436 privind finanţarea publică locală stabileşte competenţele consiliilor locale şi atribuţiile primarilor foarte clare. Şi tot această lege spune bine, ceea ce a spus şi domnul Beschieru, despre delegarea de competenţe, dar sistemul de administraţie pe care-l avem noi astăzi este unul dereglat, sau foarte prost. Noi urmează să revenim la delimitarea competenţelor. Adică să stabilim exact, care sunt competenţele autorităţilor publice centrale, ale celor locale, inclusiv să le delimităm, nivelul doi de nivelul unu. Dacă vorbim astăzi la educaţie, ea de fapt nu este delegată, ea urmează să fie delegată prin lege. Ce se întâmplă? Autorităţile locale, de fapt, toţi banii pe care pot să-i câştige, îi canalizează la întreţinerea sistemului educaţional. Dar competenţele proprii, cum ar fi amenajarea localităţii, amenajarea cimitirului, sau problemele de apeduct, canalizare, iluminare, el nu are bani, el nu poate face faţă acestor lucruri. Şi atunci oamenii se întrebă: de ce îmi trebuie primar? Sau ce face primarul, dacă el nu soluţionează problemele de bază?

Europa Liberă: Şi ce e de făcut? Iată, în situaţia de azi, concretă? Când încă nu avem delimitare, când nu avem bani, cum se poate descurca la modul practic un primar, ca să facă salubrizare, ca să facă drumul până la cimitir, să schimbe ardezia pe şcoală?

Ion Beschieru şi Iurie Ţap
Iurie Ţap
: „Deci, două aspecte le-aş spune: atunci, când o să alegem primarul, consiliile raionale, ar fi bine ca alegătorii să ţină cont de oamenii, care sunt pe aceste liste, oamenii, care candidează. Am zis: primarul poate face totul. Fiindcă e vorba de o conlucrare şi cu nivelul doi – consiliul raional, fiindcă astăzi consiliul raional este cel care stabileşte normativele de defalcări. Dar pe de altă parte, pe parcursul anului, în baza Legii finanţelor publice locale din anul 2003, la care s-a referit domnul Beschieru, anume ei au acele supravenituri, pe care ulterior le deleagă în localităţi. Cu părere de rău, politicul influenţează. Ce ar putea primarul? Primarul poate să colaboreze cu preşedintele raionului, cu consiliul raional pentru a obţine o parte din finanţare.”

Europa Liberă: Adică să smulgă bani.

Iurie Ţap: „Într-un fel, da. Şi este totuşi partea foarte importantă de a se implica în obţinerea diferitor finanţări prin proiecte, granturi, etc. Această componentă este foarte importantă. Eu cunosc localităţi, care au realizat chiar şi zeci de proiecte. Şi atunci mă întreb: de ce unii pot? De ce alţii nu pot? Eu aş putea face o trimitere. Astăzi la Floreşti casa de cultură este încălzită. La Floreşti este încălzit complexul sportiv, unde iarna copii se ocupă liber şi mai sunt alte lucruri.”

Europa Liberă: De unde bani? De la Fondul de investiţii sociale?

Iurie Ţap: „Nu, nu este aşa. Atunci am realizat în cadrul Proiectului energetic-2 construcţia a patru centrale termice, care ne-au soluţionat această problemă. Iarăşi, ce trebuie să poată un primar? Vorbeam de acea strategie de dezvoltare, fiindcă orice investitor el te întreabă: ce vrei să faci? Îi spui, dacă e argumentat şi dacă mai ai şi acest plan strategic, atunci evident că investitorul vine şi obţii aceste granturi, aceste împrumuturi. Deci, un primar trebuie să fie cărturar, un primar trebuie să înveţe mult şi să ştie a lucra, să cunoască şi instrumentele de aplicare a legislaţiei. Chiar şi în această situaţie pe care o avem, dacă primarul este descurcăreţ, dacă primarul ştie să conlucreze, el poate face multe.”

Europa Liberă: Domnule Beschieru?

Ion Beschieru şi Iurie Ţap
Ion Beschieru
: „Domnul deputat vine din administraţia locală şi cunoaşte foarte bine care sunt problemele la nivel local. Are dreptate atunci, când spune că unele probleme pot fi rezolvate prin străduinţa primarului, prin colaborarea cu populaţia din localitate, cu autorităţile centrale. Însă oricum aceste posibilităţi sunt limitate. Pot fi implementate proiecte – două, trei, zece, o sută, dar nu o să fie posibilitatea şi nici donatori atâţea ca să acopere toate necesităţile pe care le au localităţile din Moldova. Primarii noştri se descurcă cum pot. Dacă vorbim concret despre reparaţia drumurilor locale. La aprobarea bugetelor locale practic bani la această componentă nu sunt planificaţi. Deja la momentul rectificării bugetului, primarii mai vând un bun al patrimoniului local, mai vând un teren şi în felul ăsta în bugetul local sunt acumulaţi anumiţi bani, care cât de cât pot fi direcţionaţi pentru reparaţia drumurilor. Însă reparaţia, sau mai bine zis construcţia unui kilometru de drum costă 10 milioane de lei. Putem să ne dăm seama, că posibilităţile de a acoperi astfel de proiecte din vânzarea bunurilor locale, sau din proiecte oricum sunt limitate.”

Europa Liberă: Şi atunci soluţia care e? În situaţia asta de austeritate.

Ion Beschieru: „Situaţia în administraţia locală depinde foarte mult şi de nivelul de dezvoltare economică generală a ţării. Dar vorbea anterior domnul deputat despre relaţiile bugetare dintre nivelul întâi şi doi. Şi anume iată, adoptarea unei noi legi ar urma să soluţioneze această problemă. Şi anume să fie introduse nişte relaţii bugetare directe între nivelul întâi şi bugetul de stat, şi între nivelul doi al administraţiei locale şi bugetul de stat, respectiv.”

Europa Liberă: Asta pentru ca banii să nu se dea pe ochi frumoşi? Să nu se dea pe simpatii?

Iurie Ţap: „Aşa este.”

Ion Beschieru
Ion Beschieru
: „Inclusiv. De fapt, raionul este ca o verigă intermediară şi anume redistribuţia banilor, a unor impozite se face la nivel raional. Noua lege ar trebui să introducă acest sistem de relaţii directe şi să acorde mai multe posibilităţi autorităţilor locale de a stabili taxe locale, de a stabili mărimea lor. Trebuie să fie date la nivel local anumite posibilităţi de mărire a veniturilor locale. Autorităţile locale să fie interesate ca să mărească coletările la bugetul local.”

Europa Liberă: Eu am fost la Paştele Blajinilor şi am mers ca toată lumea spre cimitir pe un drum absolut imposibil şi impracticabil. Şi mă gândeam: dacă eu aş fi primarul satului meu de baştină, aş putea eu, de exemplu, să introduc o taxă specială, pentru ca să repar acest drum? Această iniţiativă ar avea şanse şi bază legală sau nu?

Ion Beschieru: „În condiţiile actualului sistem legislativ, nu aţi avea posibilitate. Pentru că taxele locale sunt enumerate exhaustiv în Codul fiscal şi autorităţile locale nu au posibilitatea de a introduce taxe noi. Taxele rutiere se acumulează în Fondul rutier naţional, iar din Fondul rutier o parte din bani, conform unui plan de acţiuni, se distribuie, inclusiv şi pentru drumurile locale. Dar nu este normal aşa, pentru că Fondul rutier ar trebuie să fie destinat în exclusivitate drumurilor naţionale, iar pentru drumurile locale ar trebui să fie taxe speciale, care să se acumuleze la nivel local şi să se plătească conform domiciliului deţinătorilor de automobile.”

Europa Liberă: Deci, drumul spre cimitir deocamdată nu are şanse. Domnule Ţap?

Iurie Ţap: „Dacă îmi permiteţi.”

Europa Liberă: Sigur că. Voiam să vă întreb: admitem că se scrie o lege foarte bună. N-o să se mai dea bani pe simpatii? Cât am fost corespondent parlamentar, am văzut situaţii din astea de tot felul. Şi unii, şi alţii au păcătuit în sensul ăsta. Au făcut lobby în favoarea unor primari de o anumită culoare politică. Este posibil să se pună capăt acestor practici?

Iurie Ţap: „Desigur că da. Dar mai întâi vroiam să dau totuşi speranţe, că acel drum spre cimitir poate fi reabilitat. Iarăşi depinde de primar. Vorbeam de instrumente. Noi avem în sat, în fiecare localitate avem oameni care au ieşit, care locuiesc la Bălţi sau Chişinău. Oameni de afaceri, oameni prosperi, care sunt gata să facă, dar cineva trebuie să-i organizeze. De ce primarul să nu organizeze comunitatea celor din satul Criva la Chişinău, care s-ar găsi 20-30-40 şi să încercăm să creăm un fond extrabugetar, ce permite legislaţia, să acumulăm câteva zeci de mii şi să reabilităm acest drum. Fiindcă de fapt, ce se întâmplă? Atunci când văd cimitirul fără de gard, sau împrejmuit cu sârmă ghimpată, este urât. Cimitirul este faţa noastră.”

Europa Liberă: Şi cartea de vizită a primarului, nu?

Iurie Ţap
Iurie Ţap
: „Absolut. Şi nu costă atât de mult. Am construit un cimitir pe parcursul a patru ani de zile, dar l-am făcut unul, pot să zic, model, exemplar. Deaceea poate fi reabilitat, dar aici necesită iniţiativă, implicare şi în primul rând a aceluia care se numeşte primar. Partea a doua – ce trebuie de făcut. De fapt, sunt nişte lucruri foarte clare şi domnul Beschieru o să fie de acord. Legea 438, care a fost primită tot la 28 septembrie 2006, articolul patru prevede patru poziţii foarte concrete, inclusiv stabilirea veniturilor prin lege a autorităţilor locale de nivel unu şi nivelul doi. Asta este răspunsul, domnule Botnaru, ca să nu mai fie după ochi frumoşi, sau coloratură politică. Deci, prin lege se stabilesc aceste venituri. Fiindcă autorităţilor locale nu trebuie să li se dea bani. Trebuie să li se dea impozite anumite, veniturile pe care ei ar trebui să le multiplice. Adică acesta ar fi Impozitul pe venit a persoanelor fizice. Doi: este foarte important aici ca să modificăm prin lege, ca toţi cetăţenii angajaţii să achite impozitul la locul de trai, nu acolo unde este angajat – la Bălţi, Soroca sau Chişinău. Fiindcă el are nevoie de servicii acolo unde locuieşte, în satul său – drum, apă, canalizare, amenajare, salubrizare, ş.a.m.d. Iată acestea ar fi acele surse reale, care le-ar permite, nu poate să fie suficiente, dar să fie pentru competenţele pe care le au. Doi: normativele de defalcări de la veniturile generale de stat, care pentru autorităţile locale, respectiv de nivelul unu şi nivelul doi tot prin lege să fie stabilite. Şi, ceea ce a spus domnul Beschieru, să fie stabilite raporturi. Articolul patru din această lege, prevede că raporturile să fie directe. Deci: minister – nivelul doi, minister-nivelul unu. Şi atunci politicul nu mai urmează să se implice. Fiindcă ce trebuie să facem în ţară? Trebuie să facem un sistem de administrare bine pus la punct, un cadru legal coerent, care să poată produce această dezvoltare.”

Europa Liberă: Adică primarul satului să nu fie subalternul preşedintelui din raion.

Iurie Ţap: „După lege nici astăzi nu este. Fiţi atenţi ce se întâmplă: legea spune că raporturi de subordine între autorităţile centrale şi cele locale, respectiv între nivelul doi şi nivelul unu nu există. Totodată, consiliul raional stabileşte normativele de defalcări. Păi este ridicol.”

Europa Liberă: Da, ele se crează tocmai din cauza dependenţei financiare, se crează raporturi de subordonare.

Iurie Ţap: „Absolut.”

Europa Liberă: Iarăşi se crează subordonare.

Iurie Ţap: „Şi de aceea ele trebuie să fie lichidate.”

Ion Beschieru: „Într-adevăr, trebuie să fie date la nivel local impozitele şi sursele de venit pentru bugetele locale. Dar atât timp cât vor exista transferuri cu destinaţie generală, sau pentru investiţii capitale, o să existe riscul ca să fie influenţate politic. Deaceea, de la bugetul de stat trebuie să fie doar transferuri cu destinaţie specială pentru îndeplinirea competenţelor delegate şi doar transferuri pentru susţinerea teritoriilor mai dezavantajate economic.”

Europa Liberă: Dar riscul de a fi pulverizate, hai să spunem româneşte, furate? Cum se poate pune stavilă în faţa pulverizării mijloacelor publice?

Iurie Ţap: „De fapt, sistemul trezorerial pe care îl avem este un mecanism. Lucruri absolute nu sunt, dar este un control sever, este. Nu cred că aici este problema mare.”

Ion Beschieru: „Posibilitatea pulverizării acestor mijloace publice există la momentul achiziţionării anumitor bunuri sau lucrări. Atunci când se organizează anumite achiziţii publice pentru construcţia unui drum, sau lurări de o valoare mai mare. Aici trebuie să fie un control mai sever, dar în primul rând trebuie să fie o conştientizare din partea autorităţilor, care organizează aceste achiziţii, pentru că este banul public şi aceşti bani trebuie să fie direcţionaţi pentru efectuarea unor lucrări de calitate, care să dăinuească. Dacă s-a construit un drum, atunci într-adevăr, să servească populaţia pe un termen de 20-15 ani, dar nu jumătate din bani să ajungă în alte buzunare.”

Europa Liberă: Mie mi-ar plăcea să cred, că acest test de control ar fi şi pentru comunitate. Revenim la subiectul participării. Şi acesta ar fi ultimul compartiment al discuţiei – participaţiunea. Mai devreme spuneam: Fondul investiţiilor sociale, care funcţionează de foarte mult timp, dar nu întotdeauna comunitatea este pregătită să participe. Nu întotdeauna comunitatea este receptivă, chiar dacă se anunţă nişte obiective foarte nobile – salubrizarea, ecologia, etc. Din păcate, de foarte multe ori auzim nu doar în oraşe, dar şi la sat: fă-mi, adu-mi. Domnule Ţap, făcând apel la experienţa Dumneavoastră de primar, dar şi la experienţa domnului Beschieru, care a analizat academic fenomenul ăsta – de ce oamenii nu sunt receptivi? De ce nu sunt săritori, nu avem, vorbind metaforic, clăcile de altă dată?

Iurie Ţap: „Sunt mai multe aspecte, de ce s-a întâmplat acest lucru. Cred că astăzi trebuie să căutăm soluţia, fiindcă chiar la începutul emisiunii am spus despre implicarea cetăţeanului. Şi o democraţie puternică este anume cea participativă. Ce înseamnă comunicarea cu cetăţeanul? Păi trebuie cu cetăţenii să comunici pentru a le explica, care este natura problemelor comunităţii, care sunt posibilităţile, şi cum le putem soluţiona. Eu am să vă zic aşa: în scurt timp, fiind la primul mandat, oraşul Floreşti a fost declarat învingătror în concursul republican „Cea mai verde, salubră şi amenajată localitate”. Am instituit şi sărbătorile străzilor, cartierelor, prin concursuri cea mai amenajată stradă, cartier, bloc locativ, unitate economică, instituţie. Adică ceea ce se numeşte implicare. Da, a fost o muncă mare, zilnică, şi până la urmă am ajuns acolo unde trebuie. Deaceea astăzi alegătorii trebuie să se orienteze, atunci când aleg primarii şi consilierii, la oameni care au capacităţi organizatorice, oameni care au suflet mare şi se uită la interesul public. A propos, vreau să zic şi de control. Este foarte important consiliul – astăzi cetăţenii nu conştientizează importanţa consiliului, care de fapt este parlamentul local – el decide. Şi dacă am avea comisiile de specialitate bine pregătite şi consilieri cu responsabilitate, ei sunt acei care ar putea să verifice starea de lucruri la direct şi indirect. Ar putea să se adreseze la organele competente, să organizeze şi expertize, dacă sunt dubii. Deci totul depinde de implicarea noastră, a cetăţeanului. Or, transparenţa înseamnă implicarea populaţiei în procesul decizional. Doar atunci putem atinge acel nivel, pe care ni-l dorim. Fără această implicare n-o să putem găsi soluţiile bune pentru cetăţean.”

Europa Liberă: Domnule Beschieru, Dumneavoastră ce credeţi despre participare şi motivare?

Ion Beschieru: „Vorbind despre implicarea cetăţenilor şi a populaţiei localităţilor noastre în realizarea diferitor proiecte, pe care le iniţiază autorităţile locale, cred că există cel puţin două motive, care îi împiedică pe cetăţeni să se implice activ. În primul rând, cred că în marea majoritate a localităţilor noastre se înregistrează un fenomen de depopulare a acestor localităţi şi există foarte puţini cetăţeni, care rămân în permanenţă cu traiul şi cu munca la nivel local. Deaceea este greu pentru primar să mobilizeze un număr mai mare de locuitori. Iar dacă vorbim despre o contribuţie financiară a populaţiei, a cetăţenilor la realizarea proiectelor, atunci situaţia economică a familiilor din localităţi îi împiedică ca ei să contribuie. Dar atunci când ei sunt interesaţi – totuşi o fac. Atunci când se realizează un proiect de asigurare cu apă potabilă sau de canalizare, când ei direct sunt priviţi de realizarea cu succes a acestui proiect, cred că totuşi primarul poate să-i motiveze şi să realizez cu succes acest proiect, anume în ceea ce priveşte colectarea contribuţiei localităţii pentru proiect.”

Europa Liberă: Ultima întrebare, adresată în egală măsură şi domnului Ţap, şi Dumneavoastră, domnule Beschieru: cine se consideră mai util omului, atunci când trebuie să rezolve problemele? Politicianul de la Chişinău, sau primarul localităţii?

Iurie Ţap
Iurie Ţap
: „Primarul este acea autoritate publică, care este zi de zi în văzul cetăţeanului şi care poate interveni în orice moment, în orice oră. Deaceea de felul cum vor fi autorităţile publice locale în egală măsură vor fi apreciate şi autorităţile centrale – Parlamentul, Guvernul, etc. Deaceea şi cetăţenii, în special aş spune şi Parlamentul, şi Guvernul, trebuie să înţeleagă cât de important este să avem autorităţi publice locale de nivelul unu şi doi cu capacităţi şi administrative, şi instituţionale, funcţionale, financiare, pentru că aici este cheia succesului.”

Europa Liberă: Domnule Beschieru?

Ion Beschieru: „Republica Moldova şi-a declarat obiectivul politic de integrare în Uniunea Europeană. Şi în Uniunea Europeană avem un principiu, care se numeşte principiul subsidiarităţii. Ceea ce înseamnă că problemele care pot fi rezolvate mai bine la nivel local, ele sun acordate autorităţilor locale, pentru că ele sunt mai aproape de cetăţeni şi pot să le rezolve. Deaceea o problemă, pe care o are cetăţeanul este de natură locală, atunci desigur că primarul este persoana cheie, care poate să ajute la rezolvarea acestei probleme. Dacă este o problemă, care ţine de competenţa autorităţilor centrale, desigur că primarul, de asemenea primarul poate să dea un sfat, să redireţioneze cetăţeanul, unde poate să meargă ca să soluţioneze această problemă. Pentru că principiul de bază în realizarea obiectivelor administraţiei publice este colaborarea între toate nivelele de administrare. Trebuie să existe o colaborare strânsă şi o înţelegere în realizarea obiectivelor de dezvoltare generală a ţării şi de atingere a unui nivel de trai decent pentru cetăţenii noştri.”

Europa Liberă: Dar sunteţi de acord că uneori autorităţile centrale, instituţiile statului, încurajează cumva paternalismul? Şi nu-l trimit pe cetăţean la primar, la el acasă, dar dau din cap şi spun: ok, o să încercăm să ne gândim, să rezolvăm. Şi în felul ăsta subminează autoritatea primarului, celui care este pe prima linie, care ar trebui să reacţioneze mai rapid, mai prompt şi mai uman la problemele de pe loc.

Ion Beschieru: „Este adevărat, pentru că este legat şi de mentalitatea pe care o avem noi. Pentru că uneori suntem tentaţi să mergem mai sus, la un şef, la o persoană pe care o cunoaştem, ca apoi aceasta să intervină la nivel local, să spună primarului, trebuie să rezolvi mai repede. Este un lucru, care se întâmplă în practică. Dar cred că soluţia este anume de a face trimitere la lege. Şi dacă o competenţă este de nivel local atunci ea să fie soluţionată în modul în care legea prescrie, nu aşa cum este dictat de la un alt nivel sau dintr-un anumit cabinet.”

Europa Liberă: Deci, soluţia este să respectăm legea. Da, domnule Ţap?

Iurie Ţap: „Absolut. Fiindcă şi deputatul în Parlament nu poate interveni în competenţele sau atribuţiile primarului şi e obligat să soluţioneze problema. Deaceea astăzi avem nevoie în ţară de a realiza ceea ce numim noi reforma administrativă. Este vorba de descentralizarea puterii. Şi asta înseamnă, în primul rând, am mai zis-o, delimitarea clară a competenţelor – fiecare să-şi poarte crucea sa, fiecare să poarte răspunderea de sectorul său. Să creăm un cadru legal normativ bine pus la punct şi să-l asigurăm împreună - puterea centrală, puterea locală şi comunitatea, sau comunităţile, cetăţeanul.”