Potrivit geostrategilor anonimi, scutul nu numai că nu dă de mâncare, dar ar putea să supere ursul rusesc, care la iarnă ar putea sa ne taie gazul.
Știrea că americanii vor amplasa în România o parte a scutului antirachetă a surprins pe mulți, dar nu i-a găsit nepregătiți pe glumeții neamului. De la agonie la extaz n-a fost decât un pas. Pesimiștii au scrutat partea goală a paharului: scutul ăsta nu ne pune la adăpost de eventuale atentate teroriste și nici de ruși nu ne apără. Optimiștii au anunțat satisfăcuți că, în sfârșit, americani au venit, că America va avea grijă de ceea ce se întâmplă în România și că după amplasarea scutului, investiţiile americane în România vor creşte considerabil.
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu
Când ministrul de externe, Teodor Baconschi, a rugat presa să trateze cu sobrietate subiectul amplasării scutului în România, „să ne ţinem rangul” pe un subiect de siguranţa naţională, era prea târziu. Într-o țară tristă, plină de umor, glumeții se dezlănțuiseră. Pornind de la faptul că scutul v-a fi instalat într-o fostă bază aeriană pentru MIG- uri, astăzi dezafectată, de pe teritoriul comunei Deveselu, jurnaliștii și reporterii de televiziune au fost trimiși în căutarea pitorescului local.
L-au găsit cu asupră de măsură. Începând cu primarul, care a anunțat că „fetele din zonă îi aşteaptă cu braţele deschise pe americani” și terminând cu țărani cu guri știrbe, puși să pronunțe hello, semn că s-au pus pe învățat englezește, iar la întrebarea dacă sunt mulțumiți de venirea americanilor, să se arate sceptici, „păi, ce, ne dă să mâncăm?”
Altfel, din punct de vedere al civilizației, Deveselu nu pare să fi profitat prea mult de pe urma faptului că pe vremea comunismului a adăpostit o bază de elită a aviației. E deajuns să privești blocurile fără canalizare, fără apă curentă, în care au locuit piloții de MIG-uri. Toată lumea aștepată ca venirea americanilor să impulsioneze imbunătățirea infrastructurii locale, de la drumuri, la facilitățile pentru personalul care va asigura funcționarea bazei.
Faptul că includerea României în acest sistem de apărare antirachetă este un important câştig politic, care ar putea aduce după sine și avantaje economice, nu mai vorbim de securitatea națională, nu pare a preocupa prea mult pe analiștii neamului. Ei par a fi în consens tăcut cu România profundă, înzestrată cu computere și care se exprimă pe internet. Iar aici lucrurile nu stau prea bine.
Potrivit geostrategilor anonimi, care se numără cu miile, scutul nu numai că nu dă de mâncare, dar ar putea să supere ursul rusesc, care la iarnă ar putea sa ne taie gazul, pentru că CIA-ul s-a infiltrat la Deveselu. N-au fost uitate oltencele fierbinți, nevoia de bordeluri a soldaților americani, toți texani, care se vor deda la beții și bătăi.
În fine, americanii, cu scutul lor, nu vin să protejeze România, ci investiția pe care Ford a făcut-o la Craiova! Și, culmea scepticismului, sub umbrela comunistă s-a trait mai bine decât sub cea capitalistă, „n-are ce să mai facă americanii la ţara asta, doar Ceauşescu, dacă vine, din mormânt...”
S-ar părea că mulți dintre românii care se exprimă pe internet par școliți și câștigați de „România Mare” și de OTV. Lipsește doar drobul de sare.